Treceți la conținutul principal

Postări

Doar mama sau...hotmama

Acum...ceva timp, pe vremea cand am aflat ca sunt insarcinata, am inceput sa ma documentez pe internet (si, uneori, citeam reviste de "specialitate"); cautam tot felul de informatii: de la simptomele normale/anormale, la tipurile de scutecele...pana la bagajul necesar la internare. Nu au lipsit, desigur, search-urile dupa magazinele online ce comercializeaza haine de gravida; desigur, nu am gasit (sau nu pe placul meu, din varii motive), asa ca mai toata sarcina am purtat maxim 10 piese vestimentare, dintre care doar 3 erau articole dedicate femeilor insarcinate: o pereche de pantaloni cu bata lata, elastica si doua bluzite tricotate; in rest, am utilizat hainute decalate cu 2-3 marimi (inclusiv barbatesti, in casa). In ceea ce priveste lenjeria intima...da, optasem, atunci, pentru articole "babesti", caci erau atat de comode...nici la domeniul sutiene nu stateam excelent, deoarece jonglam cu 2 piese, ce-i drept, special pentru alaptare, insa suficient de demod…
Postări recente

Puteri secrete

- Martha! Marthaaaaa! Marthaaaa, unde esti?   Auzeam strigatele disperate ale prietenilor mei, insa imi era imposibil sa le raspund; degetele imi alunecau, incet, de pe stanca dura, iar transpiratia imi incetosa privirea...ingrozita de situatia in care eram, am incercat sa imi infing unghiile in piatra...era o ultima zbatere inainte de a cadea in gol, in prapastia interminabila. M-am incordat puternic, am adunat intreaga concentrare intr-un cerc perfect, am inchis ochii strans si mi-am eliberat degetele, invinetite de durere... - O, da! Daaaa...de ce n-am incercat asta mai devreme, oare? deodata unghiile s-au transformat in gheare uriase de fier, care s-au infipt strasnic in stanca; dintr-un salt am fost sus...in siguranta...in sfarsit...ghearele mari s-au retras, sub privirea mea uimita. M-am ghemuit pentru a-mi reveni...inca tremuram; inainte de a ma dezmetici, insa, am simtit o mica durere in spate: o pasare uriasa, cu cioc puternic si aripi stufoase, ma inhata indata, ridicandu-m…

Pe repede-nainte

Se anunta o duminica linistita...ca majoritatea de pana acum, caci, de cand frigul si-a intrat in drepturi, am rarit plimbarile, preferand ca cea de-a saptea zi a saptamanii sa o petrecem acasa, in sanul familiei, uitandu-ne la filme (pentru copii, desigur), jucand diverse joculete ori bucatarind ceva dulce. In timp ce copiii cladeau un turn unui castel mare, facut din sute de piese mici, colorate si eu incercam sa termin de citit o carte (printre exclamatiile bucuroase ale celor mici), tati termina o conversatie, brusc, si se indrepta catre mine, cu zambetul larg, ingaimand ceva indescifrabil. - Ce e? Ce vrei sa spui? Nu inteleg. (ii raspund prompt) - Aaa, stiu ca vrei o duminica linistita...dar, iata, am fost invitati in oras, la cina... - Nuuu, nici nu vreau s-aud! Deodata se schimba la fata... - Le-am acceptat deja invitatia; ma gandeam ca vei fi placut surprinsa! Hai, serios, de cand nu am mai iesit? - Pf...si copiii? Crezi ca vor avea ei rabdare? - E un restaurant nou! Merge…

De actualitate: share&play

- Nu, nu am chef sa ies! Serios, nu insista, nu am chef, nu vreau... (am marait, nervoasa, in receptorul vechi; vremea crunta isi pusese, iremediabil pecetea pe intreg corpul, invadandu-mi inima si mintea cu stari cenusii, inexplicabile pentru cei din jur, care ma considerau o persoana de gasca)    Mi-am strans genunchii la piept, cuibarindu-ma sub patura calduroasa si sorbind, cu pofta, din ceasca cu ceai aromat, indulcit cu miere de albine; simteam nevoia sa lenevesc si atat. Linistea apasatoare, din camera ingusta, lasata dupa 2 filme bune (unul lacrimogen, de mi-au trebuit doua pachete de servetele sa-mi revin si altul comic, de a trebuit sa mai sacrific un pachet pentru a sterge lacrimile de la ras), a fost intrerupta de taraitul insistent al telefonului. - Ti-am zis ca nu vreau, nu am chef, intelege! incerc sa imi conving prietena ca nu e vreme de cearta, insa in zadar; dupa ce am incheiat, fortat, conversatia telefonica, dupa doar 10 minute, s-au auzit batai in usa apartamentu…

Momentul nostru

Imi tarai, incet, fiecare particica a corpului...amortite, mult prea somnoroase pentru a raspunde prompt cerintelor creierului...nemilosul desteptator a binevoit a-mi spulbera, iar, visul...dormeam atat de bine...o, cat de pufos era somnul... - Hai! Repejor, cafeaua e gata! rasuna din bucatarie vocea groasa, dar plina de iubire si nerabdare.   In drum spre intalnire, am trecut pe la chiuveta generoasa, pentru a-mi improspata si dezmorti simturile. M-am asezat, inca somnoroasa si lenesa, pe scaunul confortabil, cu pernuta pufoasa, la masuta prietenoasa, pe care tronau cafelele: fiecare cu a lui...el cu o cafea cu miros imbatator, cu spuma groasa, gata sa se reverse pe farfuriuta pe care astepta un fursec sa fie atins de buze pofticioase, iar eu cu un pahar inalt, plin cu lapte fierbinte, cu aroma de ciocolata si, desigur un fursec ce miroase puternic a unt. Sorbim in tandem, privindu-ne in ochi, zambind, urzind viitorul (planuri, idei, vise, vacante, sarbatori, familie), fericiti fi…

Curatenie? Nici o problema!

Aseara, in timp ce pulverizam degresant (ma ajuta sa curat repede) pe aragaz, pentru a indeparta murdaria, a intrat, tiptil, in bucatarie, mezina familiei; era trista si parea usor rusinata... - Mamiiiiii... - Da, pui, ce s-a intamplat? Ce ai patit? Te doare ceva? Ai nevoie de ceva? am inceput sa o bombardez cu intrebari scurte, neavand rabdare ca cea mica sa explice despre ce este vorba; la fiecare nega, dand agale din capusor. - Am mazgalit papusa...pe Suzanica...si nu se mai curataaaa....(reusi, printre picaturi, sa indruge fetita) - Cu ce? Cu creioane? Carioci? Acuarele?    Nu am mai primit raspuns, deoarece lacrimile ii curgeau siroaie pe fetisoara imbujorata; i-am dat ragaz cateva clipe, pentru a-si reveni, apoi, insistand sa imi arate isprava, am reusit sa purtam o conversatie decenta: - Cu pix...am incercat sa o machiez frumos, asa cum faci tu uneori; am vrut sa fie draguta, caci este invitata la un bal. (fetita explica printre suspine, iar eu nu intelegeam de ce incerc…

Nunta perfecta in locul perfect

Acum doi ani, discutand cu buna mea prietena, vrute si nevrute la o cafea, ne-am oprit asupra unui subiect tare simpatic si "pofticios", caci ador calatoriile si nu pierd nici o ocazie de a ma plimba, de a descoperi locuri noi. - Stii unde mi-ar placea sa ajung? La Cluj! Daaa, mi-ar placea sa merg acolo macar 2 zile, sa vizitez tot ce se poate vizita. - Stiu, stiu, tu mereu vrei sa pleci undeva... - Si in Delta mi-ar placea sa merg...asta e trecuta pe lista ca fiind "macar o data-n viata"...si...la Brasov...mi-ar placea sa merg in acea zona! - Dar tu nu iubesti muntele! - Ba da, il iubesc, insa nu-mi place sa il explorez; m-am aventurat acum cativa ani, pe munte, si am reusit cu mari emotii sa cobor, sa revin la pensiunea unde eram cazati. Mi-am promis sa nu mai fac asta. (am inceput sa rad zgomotos, amintindu-mi de patanie) Muntele ma relaxeaza si de cate ori am ocazia, merg 2-3 zile sa ma recreez, impreuna cu familia si prietenii; la Brasov nu am ajuns, inca…