Treceți la conținutul principal

Postări

Alegeri primavaratice

Primavara si-a intrat, in sfarsit, in drepturi si e urmarita de mult asteptata vara, asa ca e timpul plimbarilor lungi, a relaxarii in natura, e timp de joaca in parc, cu cei mici ori e timpul drumetiilor. In toate aceste cazuri, e nevoie de incaltaminte adecvata, comoda, care sa ofere picioarelor confort. Perioada cenusie a bataturilor cauzate de neconcordanta piciorului cu croiul papucului ori duritatea materialului utilizat a apus de mult timp, acum existand pe piata o gama variata de incaltaminte adecvata diferitelor temperaturi si diferitelor conformatii.     Eu prefer pentru iesirile la iarba verde si in padure incaltaminte sport impermeabila si rezistenta deoarece imprevizibilul e la tot pasul; de exemplu: poti calca pe ceva umed ori te incingi la un joc de fotbal sau pur s simplu alergi dupa fluturi.    Pentru restul plimbarilor lejere, optez pentru incaltaminte din panza, ce permit piciorului sa respire in voie. In ambele situatii, aleg modele vesele, caci imi place sa co…
Postări recente

Recompenseaza-te cu un sejur la mare

Iubesc marea si astept cu nerabdare, an de an, sa o reintalnesc...iar sentimentul de dor este puternic nuantat de discutiile zilnice cu mezina familiei, care imi seamana, desigur, fiind indragostita iremediabil de apa marii, de nisip, de zilele linistite, petrecute cu mami, tati si al sau fratior; adora micile vacante, caci toata atentia le este acordata lor, piticilor: mami cu tati se aliniaza bucurosi la nivelul lor, redevenind copii, construiesc impreuna castele de nisip, pisici de nisip sau alte creaturi haioase, se balacesc impreuna in apa primitoare, se stropesc, fac diferite intreceri, danseaza pe nisipul fierbinte ori stau la soare, relaxandu-si trupurile alintate de razele gadilicioase.    Zilele, la noi, "arata" asa: - Cand mergem la mare? - Nu stiu, vom vedea...la vara, cu siguranta, acum e frig. - Acolo e cald, hai, mergem acum? Te rooog! - Intelege ca e frig si acolo; la vara va fi cald si bine. - Dar nu mai pot de dorul ei...nu stiu ce sa ma mai fac...(rasp…

Masina ta, la un pas distanta

Am fost de curand la o expozitie auto si...nu mare mi-a fost mirarea (dar incantarea...la cote maxime) sa descopar, in toata splendoara sa, masina copilariei mele: un frumos trabant, bine intretinut, al carui motor torcea impecabil. Il priveam tacuta, zambind timid, impovarata deodata de mii de ganduri...de amintiri dragi...    Parintii mei au avut un trabant alb, cu numar...O, da! Era un numar de inmatriculare ce se termina in grupul de litere: CLA; era o masinuta tare "rasfatata" de catre toti membrii familiei: tata o lustruia ori de cate ori avea timp liber, mama se preocupa de starea covoraselor si a husei (husa fusese facuta la comanda, din bucati de material in nuante maro), surorile erau fascinate de condus, iar eu, mezina casei, il aveam in grija pe Bombonel, catelusul din spatele masinii (model clasic...un catelus care isi clatina capul tacticos, in timpul mersului).    Am atins, cu varful degetelor, capota superbei masini, gandindu-ma ca urmeaza sa achizitionam…

Doar mama sau...hotmama

Acum...ceva timp, pe vremea cand am aflat ca sunt insarcinata, am inceput sa ma documentez pe internet (si, uneori, citeam reviste de "specialitate"); cautam tot felul de informatii: de la simptomele normale/anormale, la tipurile de scutecele...pana la bagajul necesar la internare. Nu au lipsit, desigur, search-urile dupa magazinele online ce comercializeaza haine de gravida; desigur, nu am gasit (sau nu pe placul meu, din varii motive), asa ca mai toata sarcina am purtat maxim 10 piese vestimentare, dintre care doar 3 erau articole dedicate femeilor insarcinate: o pereche de pantaloni cu bata lata, elastica si doua bluzite tricotate; in rest, am utilizat hainute decalate cu 2-3 marimi (inclusiv barbatesti, in casa). In ceea ce priveste lenjeria intima...da, optasem, atunci, pentru articole "babesti", caci erau atat de comode...nici la domeniul sutiene nu stateam excelent, deoarece jonglam cu 2 piese, ce-i drept, special pentru alaptare, insa suficient de demod…

Puteri secrete

- Martha! Marthaaaaa! Marthaaaa, unde esti?   Auzeam strigatele disperate ale prietenilor mei, insa imi era imposibil sa le raspund; degetele imi alunecau, incet, de pe stanca dura, iar transpiratia imi incetosa privirea...ingrozita de situatia in care eram, am incercat sa imi infing unghiile in piatra...era o ultima zbatere inainte de a cadea in gol, in prapastia interminabila. M-am incordat puternic, am adunat intreaga concentrare intr-un cerc perfect, am inchis ochii strans si mi-am eliberat degetele, invinetite de durere... - O, da! Daaaa...de ce n-am incercat asta mai devreme, oare? deodata unghiile s-au transformat in gheare uriase de fier, care s-au infipt strasnic in stanca; dintr-un salt am fost sus...in siguranta...in sfarsit...ghearele mari s-au retras, sub privirea mea uimita. M-am ghemuit pentru a-mi reveni...inca tremuram; inainte de a ma dezmetici, insa, am simtit o mica durere in spate: o pasare uriasa, cu cioc puternic si aripi stufoase, ma inhata indata, ridicandu-m…

Pe repede-nainte

Se anunta o duminica linistita...ca majoritatea de pana acum, caci, de cand frigul si-a intrat in drepturi, am rarit plimbarile, preferand ca cea de-a saptea zi a saptamanii sa o petrecem acasa, in sanul familiei, uitandu-ne la filme (pentru copii, desigur), jucand diverse joculete ori bucatarind ceva dulce. In timp ce copiii cladeau un turn unui castel mare, facut din sute de piese mici, colorate si eu incercam sa termin de citit o carte (printre exclamatiile bucuroase ale celor mici), tati termina o conversatie, brusc, si se indrepta catre mine, cu zambetul larg, ingaimand ceva indescifrabil. - Ce e? Ce vrei sa spui? Nu inteleg. (ii raspund prompt) - Aaa, stiu ca vrei o duminica linistita...dar, iata, am fost invitati in oras, la cina... - Nuuu, nici nu vreau s-aud! Deodata se schimba la fata... - Le-am acceptat deja invitatia; ma gandeam ca vei fi placut surprinsa! Hai, serios, de cand nu am mai iesit? - Pf...si copiii? Crezi ca vor avea ei rabdare? - E un restaurant nou! Merge…

De actualitate: share&play

- Nu, nu am chef sa ies! Serios, nu insista, nu am chef, nu vreau... (am marait, nervoasa, in receptorul vechi; vremea crunta isi pusese, iremediabil pecetea pe intreg corpul, invadandu-mi inima si mintea cu stari cenusii, inexplicabile pentru cei din jur, care ma considerau o persoana de gasca)    Mi-am strans genunchii la piept, cuibarindu-ma sub patura calduroasa si sorbind, cu pofta, din ceasca cu ceai aromat, indulcit cu miere de albine; simteam nevoia sa lenevesc si atat. Linistea apasatoare, din camera ingusta, lasata dupa 2 filme bune (unul lacrimogen, de mi-au trebuit doua pachete de servetele sa-mi revin si altul comic, de a trebuit sa mai sacrific un pachet pentru a sterge lacrimile de la ras), a fost intrerupta de taraitul insistent al telefonului. - Ti-am zis ca nu vreau, nu am chef, intelege! incerc sa imi conving prietena ca nu e vreme de cearta, insa in zadar; dupa ce am incheiat, fortat, conversatia telefonica, dupa doar 10 minute, s-au auzit batai in usa apartamentu…