duminică, 31 martie 2013

Provocarea SuperBlog...


       Spring SuperBlog 2013 a fost o mare provocare pentru mine, o incepatoare in acest domeniu...o persoana ce a realizat acum ceva timp un blog doar din curiozitate, sa vada daca este capabila de a contura unul si a invatat pas cu pas fiecare etapa...citind, intamplator, de competitia SuperBlog, mi-am zis: "de ce nu?" si astfel am aprofundat arta scrierii, pana de curand exersata timid...
       Imi place sa urc scarile cunoasterii, dezvoltarii, editia Spring SuperBlog fiind o treapta ce am reusit sa o trec, cu brio, finalizand toate probele propuse bloggerilor; pana azi, nu am avut curajul sa spun "sunt blogger", acum, in momentul in care scriu ultimele randuri pentru competitie, constientizez faptul ca "sunt cu adevarat un blogger", ca aceasta editie m-a impulsionat sa devin blogger :), caci, nu e deajuns sa ai un blog, daca nu scrii si nu valorifici abilitatea de a scrie.
       Acum tind spre o noua treapta, pe care mi-as dori sa o pot urca: partener media in viitoarea editie SuperBlog! De ce eu? De ce cred ca as putea face asta? Argumentele sunt pe cat de simple, pe atat de puternice:

- in primul rand sunt sincera - nu am notiunea de partener media foarte clar detaliata in minte, dar ador  provocarile si sunt sigura ca pot face fata la orice
- am savurat pe nerasuflate franturi din paginile bloggerilor parteneri si am fost surprinsa placut regasind in randurile acestora fragmente importante ale sufletului si gandirii mele
- punctualitatea e prietena mea ; reiese si din participarea la acest joc al mintii - m-am incadrat in termenul limita la fiecare proba
- imi place sa lucrez cu oameni relaxati, ce spun mereu ceea ce gandesc
     
       Astept editia urmatoare, cu inima plina de emotie si bucurie si...cu forte proaspete!
 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013 !



sâmbătă, 30 martie 2013

Imi doresc...


        Cand vine vorba de cadouri, ne gandim mereu la cei din jurul nostru, parinti, frati, surori, prieteni, colegi...nu tin minte ca vreodata sa-mi fi cumparat ceva, asa...de rasfat, un cadou; daca imi cumparam ceva, imi cumparam de nevoie, nu de placere, pentru a ma simti bine si atat, fara vreun alt motiv.
         Incerc, ca exercitiu, un "festin" online, caci am ajuns in punctul in care simt nevoia sa ma simt frumoasa, sa fiu rasfatata (fara vreo ocazie), sa imi cumpar ceva, ceva de suflet, frumos ambalat si nemuritor, ceva care sa ma reprezinte...
        Acum 5ani, pe cand asteptam venirea pe lume a baietelului nostru, s-a declansat o sensibilitate la nichel (in contactul cu pielea, apar bubite si mancarimi, disconfort total, din punctul meu de vedere - pentru cei ce ma citesc si au parte de astfel de simptome, acestea pot fi stopate prin aplicari locale de comprese cu ser fiziologic...na, ca o fac si pe-a doctorul), alergie ce nu poate fi tratata, din cate m-am informat; asa ca, a trebuit sa dau deoparte din cutiuta de bijuterii tot ce continea nichel si, din pacate multe perechi de cercei si-au vazut sfarsitul si multe lantisoare...e, acum nu va ganditi ca au fost aruncate, nuuu...le-am daruit cu mare drag apropiatilor...si cateva curele cu catarame "periculoase" si o pereche de blugi, cu capse la fel de daunatoare :(
       Cu timpul, prioritate a devenit strumful din viata noastra, un copil zburdalnic, vesel si istet, iar de cumparat ceva pentru noi nici nu incapea vorba doar daca..."chiar ai nevoie acum?"..."sigur e urgent?"..."chiar crezi ca iti trebuie?"...
       Acum, asteptam cu mare drag venirea pe lume a surioarei strumfului si, cum multe dintre noi gandim asa "va avea si mama fata ei", visand cat si cum o vom rasfata, ca pe o mica printesa si cat de adorabila va fi purtand rochite multicolore...e, si musai trebuie sa ne gandim din timp sa-i facem gaurele in urechiuse, pentru-a fi apoi mandra cu cercelusi; eu am avut nesansa sa nu port cercei de mica, abia la 14ani, la insistente multe, a decis mama ca e momentul...si, Doamne, cat am patimit...de aceea e bine sa faci acest lucru cand e bebelus, ca nu simte durerea atat de intens.
      Profitand de timpul liber din aceasta perioada, am inceput sa caut variante de cercei pentru cea mica - un cadou pentru mine, un cadou pentru fetita "din mine" si am gasit foarte repede o pereche minunata:
 
      E...si inima-mi tresari de bucurie gasind ceva si pentru mine...m-a cucerit pe loc o pereche de cercei , ce sunt incarcati cu un cumul de atribute, imbinand armonios naturaletea, stralucirea, frumusetea, cu increderea, sensibilitatea...din cele mai vechi timpuri se stie ca topazul indeparteaza tristetea, tine departe forta raului, sporeste armonia si echilibru...eu asta nu o stiam, acum am aflat de caracteristicile fermecatoare ale acestei pietre de cristal. si ma tenteaza sa o "testez".
Pe mine m-a cucerit coloristica - un curcubeu miraculos, ce la lumina zilei straluceste jucaus, crescand misterul purtatoarei, reliefandu-i frumos trasaturile...in jocul acesta de culoare si lumini imi regasesc sufletul - uneori agitat, nelinistit, alteori echilibrat, natural, calm...a, si cel mai important, nu contin aliajul "periculos".
Fiind o persoana cu o garderoba plina de culoare, cerceii prezinta un mare avantaj, putand accesoriza orice tinuta, indiferent ca e de zi/seara, neimportand culoarea. Sunt doar PERFECTI...



"Ce faci acolo?"-ma surprinde un glas
"Caut un cadou"
"Pentru cine?"
"Doar pentru mine..."; uimire mare in jur...exact ce spuneam la inceput...putine persoane se autocadorisesc, ideea de cadou e utilizata doar alaturi de "pentru x", "pentru y", nu si "pentru mine", din pacate...Am realizat tarziu asta, dar acum simt nevoia sa ma descatusez de tot si de toate si sa ma simt frumoasa, rasfatata, sa TRAIESC!
      Eu am nume de floare si fetita ce urmeaza sa ne bucure existenta va avea tot nume de floare (la dorinta baietilor:))..deci, cum sa nu adori florile, aceste gingase plante inmiresmate, ce stiu mereu sa-ti redea zambetul, ce te bucura prin prezenta si naturaletea lor, invocand optimismul...cu mare drag am descoperit Delicate Flower , un set absolut superb, ce denota prospetime, delicatete, eleganta...
      "Trebuie sa-l am", imi zic..."e prea frumos, pentru a-l da uitarii"; pana acum nu am avut bijuterii cu cristale Swarovski, pe care le consider fara cusur si de mare efect; mi-ar placea nespus de mult sa am aceste minunate bijuterii, le-as purta cu mare mandrie...fiind femeie-imi place frumosul, fiind mama-prefer utilul; acum sunt nedespartite aceste atribute, fac parte din mine, din gandirea si perceptia mea, prin urmare, e atat de complex acest set, poate fi purtat in multe moduri, avand elemente detasabile - le accesorizezi in functie de tinuta, in functie de starea de spirit.

    "Am cumparat cadouri!", exclam fericita, cu inima-mi zburdand ca unui copil...
    "Pentru cine, ce-ai luat?"
    "Aproape...doar pentru mine!" raspund hotarata.

    Ce am invatat din acest exercitiu? ...Ca viata e scurta si trebuie sa ne-o facem frumoasa!


    Articol scris cu drag pentru competitia Spring SuperBlog 2013!



joi, 28 martie 2013

Franturi din viata unei genti...


      O poveste-nfiripata din imaginatia-mi bogata, ne spune ca traia odata o preafrumoasa si saraca fata...era singura la parinti, o familie cu multe neajunsuri, dar plini de dragoste si oameni muncitori; fata (pe nume Reeija), de mica era si ea invatata cu munca, si cot la cot cu cei mari, mergea cu ziua la cei mai instariti din sat, pentru a fi masa indestulatoare; timpul trecu...fata crescu si prinse-a se indragosti de un chipes tanar din satul vecin...si cum inima cand bate, tinzi sa-ti verifici chipul - o fi n-o fi curat, ingrijit ori parul aranjat...fata se oglindea mereu in apa tulbure a iazului, neavand un ciob de oglinda macar in casa, iar parul gingas il trecea cu degetele, pentru a-l descalci...buzele le-mbujora cu fragi ori mure coapte...Adesea adormea gandind "oare de ce nu am si eu ce toate fetele de seama mea au?"...Intr-o noapte senina, cu cerul impanzit de stele lucitoare, simti pe umar o miscare si un soptit o destepta :"preatanara fata si preafrumoasa, cu suflet cald si inima curata, ce ti-ai dori tu, ce tu nu ai si altii au?" ; fata, tresari...deschise cu teama ochii si vazu pe mana-i o mica zana zambitoare, ce-si agita bagheta..."cine esti, mi-e frica"..."nu-ti fie, fata draga, eu am venit la tine sa-ti indeplinesc o dorinta, spune, te rog, care sa fie aceasta?" "o, de-ar fi adevarat ce-mi spui tu acum...eu mi-as dori sa am o mica oglinjoara, un pieptan sprinten si o gingasa batista..., caci, vezi tu, zana buna, eu chipul nu mi-l stiu...".
    In zori, toti ai casei se trezira pentru o noua zi de truda...fata gasi cu mare bucurie la capataiul ei cele 3 obiecte mult dorite..."nu a fost un vis...", ingana fericita pana la lacrimi...Le puse in buzunar si porni la drum...cum se apleca putin, cum cadeau rand pe rand, incetinindu-i munca...seara, ajunsa acasa, fata se gandi "cum sa fac eu, unde sa le pun, ca sa nu le pierd..."ochii ii alunecara spre o pestelca veche de-a mamei - cu grija o croi, o coase si...o, ce bocceluta frumoasa facu...
    Acum era mandra de frumusetea neasemuita, pe care o intretinea zilnic - se pieptana cantand, se oglindea mereu, zambind si isi stergea sudoarea cu batistuta fermecata...Vremea trecu iar iubirea-nfiripata intre ea si chipesul din satul vecin continua intr-o mare nunta; el era instarit, avea gospodarie mare si-mbelsugata, asa ca intr-o zi ii oferi fetei o bucata de piele proaspat tabacita, numai buna de transformat intr-o gentuta frumoasa; fata s-a bucurat foarte mult, caci, sa ne fie cu iertare, dar femeile simt nevoia de a fi cochete :), si facu din piele un vesmant pentru bocceluta ei...nu putea renunta la prima ei "gentuta", dar nici nu putea refuza darul sotului; a iesit o geanta de mai mare dragul...tare mandra o purta prin sat...

Franturi din viata gentii:

Dintr-o geanta eu vazui
Cum rasare sprinten tare
Pieptanul cu ochi caprui
Si-o oglinda-ncantatoare.
Sugubat cum e din fire,
Da tarcoale domnisoarei
Care, cu a ei privire,
Ii facu semn policioarei
Puse piedica indata,
Tanarul cazu in nas
Se baga in geanta: iata!
Parca e un contrabas
Ce refuza-o noua gama!
Pentru ca mandruta,
Scumpa oglinjoara
N-are ochi de dulce
Pentru-al sau profil
Suspina saraca
Dupa rujul care
Mangaie pe alta,
Dragostea e...mare
Pieptanul suspina...
Iubirea e oarba
I-ar canta in struna,
Soptindu-i in graba:
"Vino langa mine, sa traim frumos,
Sa-mpartim cu bine-un buzunar dragastos"
Se zbarleste...o-ademeneste...si pe loc o pupaceste,
Rosind apoi de bucurie...mare nunta o sa fie!
O poveste minunata
S-a infiripat de-odata
Intre pieptan si-oglinjoara
Veste-n tara, sfoara-n tara...
------------------------------------------
Portofelul cel banos
Zambeste prietenos
Plimbaret este mereu
Acum e la ateneu.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013!


Curatenia de primavara...


        
        O...si cat am asteptat eu aceasta activitate - curatenia de primavara-cand evaluezi si reevaluezi tot ce ai in casa, de la ustensile de bucatarie pana la garderoba...si cand vezi cum mai bine de un sfert din cate ai iti par si sunt cu adevarat inutile, iti creste inima simtind mai multa libertate, prin crearea spatiului pentru alte noi achizitii pentru un nou an...:)
       Mi-am revizuit deci si raftul cu incaltaminte si inevitabil am decis, mai cu inima deschisa, mai cu parere de rau ca trebuie sa renunt la o parte din lucrurile dragi, care, din pacate s-au uzat ori pur si simplu nu le-am mai purtat de foarte mult timp si nici nu vad o scapare pentru ele, de a avea sansa de a rasfata ale mele picioare...
      Am pornit, deci, nevoita fiind de a-mi reinnoi dulapiorul cu papuci, o goana nebuna dupa noi tentatii online, caci e mai comod si simplu pentru oricare dintre noi; dupa mici search-uri, am vazut o pereche de balerini pur si simplu adorabili.
       Balerinii Sugar  m-au cucerit din primul moment...sunt papucii perfecti pentru picioarele mele mereu energice - sunt comozi, practici, rezistenti prin forma si materialele de calitate superioara folosite, frumos lucrati, cu bareta cu scai, caci eu una, m-am cam plictisit sa tot vad barete cu elastic sau mecanism de prindere, ce cedeaza foarte repede, ori incaltari cu siret...; o combinatie fascinanta de culori vii, ce te mentin si iti dau un aer tineresc oricand, o pereche de balerini reusiti, ce nu pot lipsi de pe raftul meu...ma uit repede la marimile disponibile, caci mereu am nesansa de a nu gasi ce mi se potriveste...mm, surpriza placuta, marimea 38 este pe stoc!!
          Recomand cu toata inima ZorileStore caci abunda de tentatii!

Cu acest articol imi manifest dorinta de participare la Competitia “Blogger ambasador pentru ZorileStore.ro"

miercuri, 27 martie 2013

Casuta de poveste...


     Iarba moale, catifelata, imi mangaie talpile desculte si jucause...mireasma florilor de camp ma indeamna la visare...imi amintesc cu drag si dor de copilarie, de bunici, de casa batraneasca, cea plina de veselie, cand ne adunat noi, nepotii, vara si puneam la cale cate si mai cate giumbuslucuri...apoi, obositi si plictisiti de stat "intre patru pereti", ieseam galagiosi afara, in curtea cea larga si inverzita, plina de pomi fructiferi si gradina generoasa de legume...si luam apoi dealurile la cutreierat, pana se facea noapte tarzie si ne oblojeam din nou in casuta...simteam ca suntem liberi, o libertate demult uitata...tanjind dupa acea libertate...
     Traim "intre 4 pereti", la bloc, in continuare, sperand ca intr-o zi sa avem sansa sa redescoperim libertatea de odinioara, natura, aerul curat...
     Ma delectez de multe ori cautand si privind proiecte de case, mergand pana in cele mai mici detalii cu...ce as face, cum as face, de unde as cumpara materiale, accesorii si toate cele trebuincioase unei gospodarii.
  Mi-a ramas la inima o casuta ce imbina frumos dorul de casa bunicilor, dorul de copilarie cu design-ul modern. E pur si simplu minunata...multi isi doresc sa locuiasca intr-o casa mare, impunatoare, cu design futurist-din punctul meu de vedere, e o sfidare a naturii si dorinta de afirmare...imi pare inutila o casa cat un bloc, pentru o familie de 4-5persoane; eu ador simplitatea, lucrurile simple, dar alese cu bun gust, pun accent pe functionalitate si placere-placerea de a locui intr-o casa pe placul meu, un spatiu in care sa ma simt eu bine, ca persoana; sa am casuta aceasta si o curte generoasa, unde sa se poata desfasura copiii prin joc e tot ce imi doresc...
Casa ar avea la parter living, dormitor pentru musafiri, grup sanitar, bucatarie si birou, plus o terasa generoasa, iar la mansarda un dormitor matrimonial, 2 dormitoare mici, pentru copii si baie - o casuta perfecta din punct de vedere functional, pentru familia noastra. As pastra coloristica din imagine, deoarece ii da un aer de basm, minunat, vesel...
      Avand in vedere ca la mansarda sunt dormitoarele copiilor, mare accent, la cautari, am pus pe gasirea celei mai bune variante de ferestre, atat din punct de vedere financiar, caci vrem - nu vrem, primeaza de cele mai multe ori, cat si din punct de vedere functional si al sigurantei. Am ales o combinatie reusita a tuturor caracteristicilor dorite, am gasit un site ce comercializeaza si monteaza ferestre de mansarda  de cea mai buna calitate, la preturi umane :)
        Nestiind foarte multe despre ferestre, m-am apucat constiincioasa de studiat si am constatat cu mare placere ca acest site e unul dintre putinele de specialitate, ce iti ofera absolut toate informatiile de care ai nevoie si structurarea acestora e atractiva si pe intelesul tuturor cititorilor, fiind sub forma de interviu; astfel am aflat ca:

- nu exista o fereastra de mansarda perfecta, ea fiind aleasa in functie de panta, de buget, de tipul invelitorii si nu in ultimul rand de dorinta cumparatorului
- ferestrele au geam termopan, cu tamplarie de lemn - imi place nespus de mult lemnul la geam, ii da ferestrei acea naturalete , prospetime de care avem atata nevoie
- exista diferite accesorii pentru umbrire, astfel incat mansarda sa fie protejata impotriva razelor  solare pe timpul verii
-  se pot acorda discount-uri la achizitionare, deci pretul nu e fix, ceea ce e foarte bine, nu? :)
- cel mai bine este sa existe montate atat geamuri de mansarda in plan vertical cat si in planul acoperisului, asigurandu-se astfel cantitatea optima de aer si lumina in incapere.

     M-am oprit asupra modelului de ferestre Fakro , ce imi par perfecte pentru ce imi doresc eu de la o fereastra:
- sunt confectionate din materie prima de cea mai buna calitate, utilizand cele mai noi tehnologii, ce garanteaza durabilitatea, functionalitatea si parametrii de termoizolare foarte buni
- durabilitatea ferestrelor de mansarda FAKRO este asigurata, printre altele, de lemnul de pin nordic de cea mai buna calitate, stratificat si impregnat in vid, apoi lacuit in unul sau mai multe straturi
- siguranta ferestrelor de mansarda Fakro este garantata de geamul utilizat, de tamplaria din lemn, protejata in partea exterioara cu tabla profilata din aluminiu, care la randul ei este acoperita cu vopsea poliesterica rezistent la intemperiile de afara si la actiunea razelor UV
-  clapeta de ventilatie din partea superioara permite patrunderea aerului proaspat in camera, chiar si atunci cand fereastra este inchisa
- are senzori de ploaie, in momentul in care incepe ploaia, nu am de ce sa-mi fac griji, sa fug repede sa inchid ferestrele :)
- foarte important e faptul ca se ofera garantie pe produs si montaj
- se poate opta pentru kit-ul de izolare termica, ce  imbunatateste performantele ferestrei si ii prelungeste durata de viata
- exista posibilitatea achizitionarii de plase pentru insecte, atat de utile vara.

 Are toate calitatile ce iti pot da acea stare de liniste si confort !

Asa ar arata ferestrele dormitoarelor de la mansarda, frumos, nu-i asa? :)
 


Un produs ce merita a fi trecut la favorite si un distribuitor ce merita vizitat :)

Multumesc, ferestredemansarda , pentru cate m-ai invatat si sper ca intr-o buna zi sa te revad cu drag, sa-mi fii prieten bun in finalizarea casutei de poveste...


marți, 26 martie 2013

Corfu...armonia muzicii



    "- Tema de casa: cauta o oferta buna pentru o vacanta frumoasa", imi spune, dupa care pleca la serviciu
    "-ok", imi zic..."si asa imi place sa navighez pe net"

     Incep linistita cautarile online - unde am putea merge, unde am putea petrece o vacanta relaxanta, plina de rasfat, impletita frumos cu mici excursii si vizite, caci asa ne place noua sa colindam...cand mergem intr-un nou "peisaj", nu ne putem doar relaxa, caci setea de cunoastere ne macina si sufletul isi cere dreptul la arta, musai locurile nemaivazute trebuie descoperite.
   
    Denumirea isi are originile in mitologia greaca, Kerkyra; Poseidon, zeul marii s-a indragostit de fiica lui Asopos, Korkyra, careia i-a daruit o insula in vecinatatea tatalui ei, ce-i poarta acum numele.
   Corfu este a doua insula ca marime dintre Insulele Ionice, cu un climat mediteranean, cu ierni plande si veri calduroase, cu ploi imbelsugate tot anul, in afara de lunile varatice. E o zona muntoasa, falnic aratandu-si trupul Pantokrator, cel mai inalt varf, presarata cu plaje neasemuit de frumoase si ademenitoare, maslini aromati si incantatoare "cete" de orhidee.
   De-a lungul timpului, Franta, Roma, Anglia au incercat sa puna stapanire pe aceasta insula frumoasa, insa locuitorii au tinut piept primejdiilor; castelele, construite in puncte strategice amintesc de trecutul zbuciumat, dar glorios...atipesc, savurand intens informatiile...

     E o zi frumoasa de vara, mirosul puternic al florilor imi inunda narile, muzica rasuna peste tot...ajung in
   centrul istoric al orasului, unde cei talentati isi demonstrau odinioara maiestria, facand diverse obiecte, pe care apoi le vindeau; acum, aici sunt galeriile (insufletite de pastrarea vie a traditiei) cu sculpturi, bijuterii, frumoase obiecte de ceramica, uleiuri de corp si sapunuri eco, cum le "alintam" noi - ce pot fi achizitionate la preturi "marunte"...asa ca, ademenita de toate minunatiile vazute, cumpar cate ceva pentru familie si prieteni, obiecte simbolice din...Corfu. Mandra de achizitie, ma indrept vioaie spre o zona zgomotoasa; stradute inguste pline de tarabe si magazine ingramadite, imbelsugate in suveniruri, haine, dulciuri, forfota continua, ma transpune parca instantaneu in secolele XVII-XVIII...o atmosfera apasatoare pentru un turist obisnuit cu cladiri inalte, mall-uri, spatii aerisite, inverzite...dar, o experienta inedita, de memorat. Ma afund cu sete in multime si casc gura la toate obiectele de pret si la "nimicurile, chiciurile" expuse...caci, ca peste tot, gasesti si vrute si nevrute, negutatorul stie oricum sa-si vanda marfa...trec mai in graba, pentru a nu fi tentata sa cheltuiesc "fara cap", ademenita de preturi si insistentele vanzatorilor.
     Ma indepartez de zumzaitul asurzitor si ma "trezesc" pe o strada ceva mai larga...ridicand privirea vad o cladire mare, lunga, invechita, ce ma duce cu gandul la casele nationalizate din Romania...e prima Universitate de Arta din Grecia, construita in 1811...

Vazandu-mi apoi de drum, am avut placerea sa vizitez Muzeul Marii, Muzeul Arheologic,Muzeul de Istorie si Folclor, ce a "adunat" de-a lungul timpului numeroase si felurite ustensile de bucatarie, unelte de lucru, straie diverse, instrumente muzicale de la cele mai simple la cele mai complexe...
       Cu gandul la mestesugul locuitorilor de odinioara si la felul lor de a trai, "alunec" usor si timid spre...o, cred ca e o biserica - o cladire impunatoare straluceste in fata-mi...fac repede legatura...e...Catedrala Sfantul Spiridon? Caut indicii...gata, am gasit placuta, asta e! :) Intru, ademenita de priveliste si indemnata de suflet.
Aici sunt Moastele Sfantului Spiridon, care e mare facator de minuni si vegheaza neincetat; se spune ca papucii i se tocesc, neumbland cineva cu ei si ca, periodic ii sunt schimbati - e un semn divin si pentru credinciosi e o minune, un semn ca Sfantul umbla neincetat prin lume, ascultand si implinind rugaciunile.
     Lasand sfioasa cladirea in urma, plina de credinta, piosenie, rugaciune...impletite duios cu interiorul lucrat cu suflet, luxuriant, ma indepartez de catedrala.
     Ce m-a impresionat aici e faptul ca, la tot pasul, pe strazi, sunt "presarate" harti cu informatii generoase, deci...tot sa hoinaresti...ca de ratacit, nici vorba...
      Se lasa incet incet intunericul si...o, Doamne, azi nu am mancat nimic, stomacul isi cere drepturile, asa ca, ma orientez repede si ma indrept spre o zona cu numeroase taverne, ce emana mirosuri care mai de care mai ademenitoare...m-am infruptat din toate...pofticioasa fiind din fire, vazandu-ma in "rai"...bucataria mediteraneeana e pe placul oricarui pretentios si mofturos la mancare, combina toate gusturile si rasfata toate simturile; si, sa nu care cumva sa nu gusti macar putin din deliciile traditionale...papilele gustative iti vor fi pe veci recunoscatoare...deserturile sunt extrem de dulci, dar, merita incercate, nu? Eu una, m-am "riscat" si, tare rau imi pare...:)), glumesc.
        E o insula muzicala, peste tot, pe unde mergi, auzi muzica, muzica traditionala; si daca te mai pui ca deseori te poti "pierde" intr-un dans - zirtaky sau zorba...ca stii ori nu stii a dansa, aici, in Grecia, nu conteaza, voie buna sa fie, caci picioarele se misca in ritmul muzicii; asa am patit dupa masa copioasa...am fost luata pe sus de localnici si "incinsa" intr-o zorba, de ziceai ca-s de-a locului, nu alta...

...Pleoapele vesele surprind raze de lumina...o, e ora 14...am visat?

   Nu...asta trebuie traita!

Profit de faptul ca mai sunt 2ore pana se intoarce acasa si caut repede o oferta de nerefuzat - o vacanta in Corfu , plina de relaxare si "drumetii"...asa cum ne place noua :)...o excursie in Corfu!

  Daaaa, si vom merge pe renumitele plaje grecesti, cu cel mai fin nisip si mii de nestemate...si apa limpede...


Surse de inspiratie si preluari imagini:
 http://paralela45.ro/

http://www.corfuvisit.net
http://www.crestinortodox.ro

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog2013!



luni, 25 martie 2013

Mi-e dor de tine...mare



         …Adorm, suspinand in sinea-mi, plangandu-mi inima de dorul tau…te-am descoperit tarziu, acum 9 ani…a fost dragoste la prima vedere si an de an reveneam cu drag  la tine…Te-am cunoscut datorita  sufletului mult iubit al celui ce-mi este alaturi mereu, printul din povestea vietii mele :), el  m-a “obligat” si incurajat sa te vad, sa te simt…sa ma rasfeti…o, imi este-atat de dor de tine, de noi…intaia oara cand te-am admirat, am fost indemnata sa te gust (uuu, esti sarata) si sa iau simbolic o piatra in gura :), caci asa are-o vorba romanul-cand mergi intr-un loc “strain”, trebuie sa iei o piatra in gura, ca forma de initiere….cat am stat in sanu-ti primitor, am inghitit involuntar cate o particica din tine, dar nu a fost cu suparare, sa stii…am savurat fiecare moment petrecut impreuna, m-am bucurat de fiecare clipa…Ingemanarea noptii cu ziua  ma gasea mereu langa tine, admirand spectacolul fermecator de lumini si culoare, acompaniat de rasetele si voiosia pescarusilor…apoi, toata ziua era a noastra – rasfat, apa, bai de soare, nisip fin, auriu, presarat cu nestemate ce-ti luau ochii -  pietricele, scoici, bucatele de sticla colorate, cu forme nemaiintalnite, rotunjite fiind de puterea valurilor tale…toate – parte a frumusetii tale.
       O…imi este-atat de dor de tine…ma asteapta o vara plina de probleme, de plictiseala si…o…daca te-as putea vedea macar o clipa, poate s-ar incarca bateriile pentru a suporta despartirea…pentru inca un an…
     Zrrrrrrrrr, zrrrrrrrrrrrrr…pfiu, e dimineata…tristetea apasatoare continua intr-o noua zi…ma indrept anevoios spre bucatarie, sa-mi pregatesc, cafeaua…o savurez apoi tacticos, facand ordine in ganduri, planificand ziua de lucru.
    Cioc-cioc…cioc-cioc…cineva insista la usa…cine poate fi? Un curier imbracat elegant imi inmaneaza un colet – il intreb de unde este, de ce nu am fost sunata inainte, pentru a-si anunta “vizita”…imi zambeste, ma pune sa semnez si pleaca. Hm…ce-o fi oare? Pe pachet scrie cu litere mari VACANTA PERFECTA…mda, or fi “chestii” promotionale de la o firma de turism…sa-mi amarasca mai tare inima…il las minute-n sir, traind iar in trecut, visand la tine…
    Imi revin, asta e…va trece anul asa cum a venit si rup repede hartia coletului – un minunat cufar isi face aparitia…”mda, frumoasa prezentare”, imi zic, gandind ca e o firma  ce-si permite sa cadoriseasca potentialii clienti…il deschid cu grija…pe capac, in interior, era gravat “DESCOPERA”…cufarul era plin de nisip…o, un nisip atat de fin…stangace si plina de emotie, il ating, facand cercuri cercuri…simt ceva dur…o scoica…continui joaca in nisip, bucuroasa ca un copil, adancind mana mereu…simt ceva moale, placut la atingere…il scot repede, curioasa fiind din fire …un minunat costum de baie imi facu strengareste cu ochiul…o! e costumul meu preferat de pe site-ul Jolidon!
      M-am uitat acum ceva timp pe site, crezand si sperand ca il voi cumpara, pentru a te revedea pe tine, mare albastra! Am vazut mai multe tinute incantatoare, dar pe acesta pur si simplu l-am adorat, simtind ca ma reprezinta. Il ating usor…e atat de catifelat…si culorile atat de calde si jucause…de eticheta Jolidon atarna un mic biletel…”ghici, unde plecam maine?”…nu pot sa cred…emotiile abia le pot stapani, imi curg lacrimi de fericire si nerabdare si, mai presus de orice, de iubire, caci…el stie sa ma surprinda si, acum m-a lasat fara glas; stia ca o iubesc, stia ca imi este dor de ea, stia cat imi lipseste si, el, doar el ma putea surprinde cu asa cadou.
     Iti multumesc…fug repede repede sa-mi fac bagajul, sa-mi linistesc nitel inima ce zbenguie in nestire, de bucurie, te astept acasa, sa te imbratisez cu drag…


 Sunt fericita!!



Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013 !