miercuri, 30 octombrie 2013

Vizita la palat...



     Ma uit in oglinda pentru ultimele retusuri...emotionata de vizita ce urmeaza sa o onorez; am fost invitata la palat!
   Zambesc sincer, larg, semn ca inima-mi canta de bucurie...Drumul nu e foarte lung, insa extrem de placut; gazda a trimis dupa mine o caleasca desprinsa parca din file de poveste...Sunt o mica Cenusareasa, vesela, emotionata, curioasa...Mii de ganduri vesele...triste...imi strabat sufletul...
   Se intrevede prin  ceata deasa, printre copaci, palatul...o, cat este de mare si frumos!
   Cu pasi mici, timizi, ma apropii de usa impunatoare: "boc boc", misc, cu putere gura de leu, ce anunta oaspetii...Un scartait surd vesteste deschiderea usii...Zambind timid, spun "buna seara" siluetei inalte, subtiri, ce aparu in prag...ma intampina o persoana pe cat de frumoasa, pe atat de minunata, pe cat de fragila, pe atat de impunatoare, pe cat de vesela, pe atat de serioasa...
   "Bine-ai venit, draga mea", raspunse madame LuxuryGifts...
Ochii imi fug imediat spre brosa cu cristale si perlute, fascinati de gingasia ei...Ma invita in salon, pentru a servi un ceai; o incapere mare, luxurianta, frumoasa, plina de obiecte captivante, ce simbolizeaza puritatea, bunatatea, bogatia, iubirea...Un pui de camila alba din ceramica portelanata strajuieste usa; gazda vede ca o privesc admirativ si imi spune ca e facuta si pictata manual de mestesugari si ca, are diferite ornamente din platina si aur de 24kt.
In partea stanga a salonului este amenajat cu bun gust, un mic altar cu 3icoane realizate din argint si aur si cateva lumanari decorative. Pe masa , un buchet inmiresmat de trandafiri mov si lalele albe, ce mi-au fermecat privirea si simturile...

Pe rafturi lustruite cu atentie poposesc felurite rame foto, statuete dragute; un bar glob pamantesc isi face aparitia, impins de o persoana serviabila-e folosit acum in scopul servirii ceaiului :), o servire neobisnuita, nemaintalnita, memorabila...cestile de portelan, pictate cu migala de mari mestesugari anunta bucurie prin clinchetul lor cristalin. O vitrina plina de pernute si sertarase imi atrage atentia..."e colectia mea draga de bijuterii", aud glasul gingas...Cercei cu cristale, pandantive, bratari din piele naturala, o multitudine de culori...arta minunata dedicata sexului frumos...Sufletul imi este surprins de muzica placuta a unei casete muzicale:"e pentru tine...iti ofer un cadou"
"O, ador ingerasii"(gandesc)-un minunat ingeras auriu pe o cutiuta muzicala, decorata cu Cristale Swarovski violet; "ingerasul simbolizeaza dragoste-fie ca acest cadou sa-ti calauzeasca inima toata viata; iti multumesc, ca ai acceptat invitatia de a-mi cunoaste copiii"


Articol scris pentru SuperBlog2013!

luni, 28 octombrie 2013

A fost si nu mai este...



   Ma uit cu drag la copiii mei...copilaria...e atat de frumoasa, nevinovata, inocenta...il surprind pe tati imitand pitigaiat un personaj din desenul animat preferat, il vad maimutarindu-se dragut ca o gorila, rad vazand cum manuieste inversunat o sabie lucitoare, din arsenalul baietelului, incercand sa-si apere comoara nepretuita de piratul cu ochi defect(baietelul)...tresalta sufletul de fericire si bucurie cand realizez cat de bine isi intra in rol si se joaca precum un copil...asa e...e un copil mai mare...cu ochii inlacrimati tanjesc dupa copilarie...
"Ptiu pentru mine!"...tip repede, scuipand peretele blocului, transpirata de atata fuga, suspans, emotie, bucurie...
"Jucam: Flori, fete sau baieti, melodii sau cantareti?", intreaba voios Andrei
"Hai, nu te supara, sari tu prima, elasticul...", rasuna timid o voce de fetita...era...Tamara
"Tara, tara, vrem ostasi....pe cine?"
O, si cate si mai cate jocuri vesele, de rasuna blocul, vuia cartierul de chiote de copii nazdravani...
   Credeam cu ardoare in existenta printilor si a printeselor si visam sa traiesc o poveste...ca-n povesti...speram ca va veni un print calare pe un cal alb, ca ma va salva de un zmeu cu 3 ori 5capete...ca voi deveni printesa; noaptea, personajele din putinele filme ori animatii vizionate, dar mai ales eroii din basmele citite de parinti prindeau viata si ma faceau sa rad prin somn...fie sa plang, simtind pana in varful unghiilor pericolul ce parea real...
  Cu timpul...incet-incet...piticii veseli, zanele, zmeii, printii...s-au facut nevazuti intr-o lume plina de ura, dar si iubire, de tristete, dar si fericire, de lupta pentru supravietuire, dar si indestulare... Jocurile frumoase, inocente ale copilariei s-au transformat in jocurile foamei(lupta pentru supravietuire), in "cum sa cuceresc tipul acela..."(in loc de a face curte printului/printesei); ingrozita ma uit la stiri si aflu despre adevarate scoli de lupta "x l-a atacat pe y", z a furat w-ul"...in loc de "si zmeul a fost ucis, iar ei au trait fericiti pana la adanci batraneti"...    O, copilarie, unde esti?                        
Nemira
   Mi-as urzi o panza strasnica de care sa ma agat, precum un gigant paianjen, de-as sti ca astfel pot trai si retrai copilaria, mereu si mereu...
   Sunt ingrozita, gandind ca strumfii de azi nu au cum sa petreaca si sa se joace precum am facut-o noi...ma intristeaza raceala vietii de acum si faptul ca perioada dulce a copilariei noastre a trecut...ma deprima jocurile de acum...jocuri reale, fictive...ce nu fac decat sa iti iroseasca energia, sa te faca sa lupti si atat...sa te faca sa nu mai traiesti cu adevarat, sa nu mai ai sentimente sincere...
 
Articol scris pentru SuperBlog2013!

vineri, 25 octombrie 2013

Cum ne vom juca...



    Nu sunt fan jocuri pe calculator; nu, nicidecum...in studentie aveam energia si timpul necesare relaxarii ori stresarii jucand tot felul de joculete care mai de care mai captivante; ma enervam groaznic, cand nu puteam trece un nivel, caci, ambitia mea era patata si vroia sa-si ia revansa mereu, asa ca, ness(pe atunci nu beam cafea, doar pliculete de ness dizolvate repede in Pepsi), placere, bucurie, stress, nervi, nesomn...toate adunate intr-o inima zburdalnica. Si mai pui la socoteala si faptul ca ma luam la intrecere cu prietenii si, cu atat mai mare era ambitia :)...
   Acum, sa ma pici cu ceara, ca nu mai am curajul sa imi dedic timpul jocurilor pe calculator...dar, avand in vedere ca a rasarit in familie un baietel care, vreau sa invete din toate cate putin...ori, mai mult, dupa bunul lui plac, am decis sa nu ii interzic joaca pe pc, caci, daca se axeaza pe jocuri potrivite varstei, isi imbunatateste coordonarea mainilor, logica...Imi amintesc, cu tristete, ca, atunci cand imi era lumea mai draga si eram in punctul culminant al actiunii jocului, pica placa video...caci, era slaba si nu facea fata; pfiu, si cat necaz pe mine...
   Asa ca, inainte de a da drumul la joc, importanta e echiparea corespunzatoare a pc-ului, caci, dragul de el e batran si are nevoie de straie noi...Am intrat pe forum gaming pentru a ma documenta, de unde am aflat, de la "experti" sau "tipii priceputi" ca, pentru a merge struna calculatorul in timpul oricarui joc, este necesara dotarea cu o placa video nVidia; prin urmare, am dat un search dupa un magazin online ce comercializeaza placi videi nVidia. Acum multi folosesc Wii si mi se pare o chestie waw; eu nu am, dar am jucat 2-3 joculete de genul, pe pc, folosind webcam-ul; e distractie maxima; iar viitorul il vad asa:
- ochelari(cu pc ori joc incorporat) pe nas, casti in urechi, miscari ciudate si comice ale jucatorului :)) (genul wii, doar ca se folosesc ochelari)...pfiu, frumos, dar totusi, unde-mi este copilaria? Unde sunt "tara tara vrem ostasi", "tarile", ori strigatele "ptiu, pentru mine", insotind bucuria inocenta...

Articol scris pentru SuperBlog2013!

miercuri, 23 octombrie 2013

Impart zambete

  Acum cativa ani am petrecut sarbatorile de iarna in Italia; era pentru prima data cand paraseam Romania, cu mari emotii, nerabdatoare si fericita. Nu am sa intru in detalii (ce am vazut, ce am vizitat, ce mi-a placut, ce am mancat ori cate persoane am cunoscut) in ceea ce priveste calatoria-vreau doar sa subliniez ce m-a marcat: de cum am trecut granita, am fost intampinata de oameni open mind, relaxati, zambitori, veseli (pe multi ii auzeam fredonand pe strada); in momentul intrarii in Romania, m-a "lovit" tristetea oamenilor...chipuri pline de griji, serioase, cu ochii ganditori...
   Asa ca, am decis:
Vreau sa impart zambete!
   Ce ar fi daca m-ati vedea pe strada zambind in stanga si in dreapta, oricand si oricui? Bineinteles, ati presupune ca sunt bolnava, ca am o problema...asa ca, o modalitate draguta de a imparti zambete mi se pare utilizarea unui pix cu zambet, a unui pix cu stampila, pe care sa fie gravat frumos mesajul zambaret :
Un zambet pentru tine
  
   Eu cu pix m-am inarmat,
   Zambete la inramat...
   De esti trsit, ingandurat,
   Imediat esti stampilat.
   Zambet iti ofer pe data
   De-ai sa vii tu iarasi, roata;
   De zambesti, tu ai sa vrei,
   Stampila cu pix sa mi-o iei.
   Nu ti-o dau, ca e a mea,
   Si-mpart zambete cu ea.
   As pune stampila pe orice- pe hartii, pe chitante, pe biletele de autobuz, pe incheietura mainii unui chip trist, pe picior ori pe un deget...As oferi zambete familiei, prietenilor si necunoscutilor, mi-as dedica viata impartirii de zambete, bucurandu-ma de fericirea si relaxarea celor din jur. Imi doresc sa vad oamenii zambind vietii, zambind unul altuia, zambind lucrurilor frumoase ori mai putin placute, caci doar zambind, putem invinge si putem trece orice obstacol...Imi doresc sa pot zambi mereu si doar zambind sa impart zambete si zambetele sa aduca bucurie si relaxare!

Cine doreste un zambet??


Articol scris pentru SupeBlog2013!

luni, 21 octombrie 2013

Ce sunt bataile de aripi, oare?


  
     ...Dupa o zi plina de evenimente...serviciu, mers la posta, mici cumparaturi pentru casa, iesit la o cafea cu prietenele sa depanam amintiri, merg spre casa, agale, taraind pungile incarcate de nimicuri si chestii importante...iti vad chipul peste tot...te vad pe strada...te vad pe stalpul slab iluminat, te vad la o fereastra...te vad frematand printre frunzele copacilor...te vad...inima impovarata de ganduri suspina dupa tine, dupa privirea ta iscoditoare, sincera si iubitoare...dupa ochii tari mari; imi este dor de tine, de tine, de tine...ajunsa la usa, tresar...
   O floare strajuia usa si un bilet plin de mister, caci arata ca un bilet de cinema, atarna de clanta; cu mana tremuranda de emotie, iau hartiuta si citesc, soptind:"voi fi in parc, langa castan la ora 10PM"; floarea miroase atat de frumos...ma trece un fior rece, cald...cald...rece...neinteles, dar placut.
Intru repede in casa, inchizand usa dupa mine, ca si cand mi-ar fi dictat inima sa ma ascund; sa ma ascund de placere, de frica, de iubire...
   Am uitat de pachete, am uitat de mine, am uitat de noi...cad pe canapea daramata de un vis...tot visand...Aud ticaitul ceasului tare...mai tare...tot mai tare...tic-tac tic-tac -tic-tac...timpanele simt ca o iau razna...trrrrr trrrr, ma trezi din acea stare telefonul:
"Alo, da?" raspund timid
"Te astept", am primit ca raspuns la intrebarea inimii:"cine e?""ce spune?"; o voce blanda, curata, tanara...
   Ceasul e 10 fix..."Vai!" exclam speriata...
video
   Repede merg in baie, fac un dus, imi pun o rochie lejera, draguta, ma machiez discret, pentru a nu-mi sterge din farmecul tineresc, imi pun o bratara finuta si dau in aer un jet de parfum Super Playboy, caci..."Daca mirosi a flori de tei, se va indragosti de tine! ", mi-a spus candva o buna prietena(facand referire la un mit dragut; dar cica teiul are super-puteri), daruindu-mi din suflet sticluta cu farmece. Trec sprintena prin pulberea fina, pentru ca pielea-mi fina sa culeaga esenta...
Sa fie oare, parfumul arma secreta a seductiei? Zambesc...Ati ghicit! Am doua arme mereu la mine, mereu cu mine...parfumul si ...ssst, "nu se-ntreaba, nu se spune".
Cobor treptele vesela, indragostita, visatoare...ii vad silueta dreapta in departare, langa batranul castan...O, cat e de frumos! Picioarele vor sa o ia la fuga, stomacul imi flutura, ca bataile de aripi...ii zambesc...timida, plina de emotii nestiute si netraite...
"Ai venit", imi sopteste, zambind larg...
   Pornim amandoi de mana, agale, ca doi porumbei ne luam avant intr-o poveste de dragoste sincera...

Care a fost a doua arma, oare? :)

Articol scris pentru SuperBlog2013!


sâmbătă, 19 octombrie 2013

Franturi din viata unei genti-partea a 2-a



    "Alo, vii la o cafea?"
    "Sigur", se auzi un glas hotarat, vesel
   Am savurat impreuna cafeaua, am preparat impreuna delicioase briose si am stat de vorba...asa, ca-ntre fete...
    "Ce-ai mai facut?"
    "Hei, de unde ai asta?"
    "Imi plac cerceii tai"  hihi...lucruri pe care doar fetele le pot observa sau...baietii indragostiti :)
   In alta zi, am cutreierat o campie impanzita de flori frumoase, tantose, imbietoare...ne-am facut una alteia coronite vesele si ne-am jurat prietenie sincera; apoi, am alergat desculte, cautand tovarasia fluturilor...acestia ne-au indragit comportamentul si inocenta copilareasca si au dansat cu noi...
   Cand zapada troienea si crivatul ne lipea neconditionat narile, ori fulgii mari si pufosi ne cadeau pe obrajii imbujorati si se topeau intr-o secunda, gadilindu-ne...noi, nestingherite, faceam ingerasi in zapada ori ne bateam frateste cu bulgari, raspandind veselie prin zarva si chiotele ce ieseau din plamanii tineri...
   Cand tristetea ma inconjura ori veselia imi umplea sufletul, venea repede sa-mi fie alaturi...

   Te-am folosit pentru a cara lucrurile indispensabile pentru o femeie, ori nimicuri uitate in compartimentele tale incapatoare si primitoare; te-am iubit, te-am admirat, m-am mandrit cu frumusetea ta si te-am prezentat ca pe o comoara. Ai stiut mereu sa ai grija de mine, de obiectele mele de valoare sau mai putin valoroase, de sentimentele mele, de starile de bine ori de rau; ai fost mereu pe umarul meu, alaturi de mine, cu mine...Mi-ai pastrat secretele...

   Cine crede in zane?
imagine preluata
Hihi! Nici eu, insa, de mica visam si imi doream sa existe...

Blink! Blink! Zgomotul cristalin imi tulbura gandurile si...povestea...Ma uit spre draga mea geanta Reeija, care isi pierde din culoare..."se transforma", ma surprind soptind, abia indraznind sa respir...


Dupa doar 3clipe magice, dispare faptura cu bagheta-i sclipitoare si ma trezesc in fata unei fete frumoase, cu parul lung, cu ochii mari, iscoditori, veseli..."E de aceeasi varsta cu mine! ", gandesc bucuroasa ca un copil mic ce desface darurile de la Mos.

O, buna mea prietena....

Poveste desprinsa din filele realitatii...din existenta mea, caci, ea, una dintre cele mai frumoase genti de piele, e acolo...cu si langa mine mereu :), pregatita oricand pentru noi aventuri.

Aricol scris cu drag pentru SuperBlog 2013!

vineri, 18 octombrie 2013

Un week-end bine ales


   ...Razele gingase de soare-mi joaca pe chip, gadilindu-ma, alintandu-ma...pleoapele se lasa greu deschise...agale, imi tarai picioarele spre fereastra larg deschisa...cu ochii incetosati, deranjati din lumea viselor, privesc pe geam, incercand sa-mi dau seama unde sunt...o priveliste minunata, un peisaj cum nu am mai admirat de foarte multa vreme...trag aer in piept, cu pofta...un aer curat, aspru...mmm, simt ca traiesc...porii tremura de placere si nu vreau sa-i trezesc din starea de bine...E liniste...ce bine este...
...Ma uit in jur...patutul bebelusui e aici si e...gol, alaturi, un alt pat...copiii mei! unde sunt? Si unde e EL? Langa televizor, o floare ce inteapa o bucata rupta de hartie: "hai la restaurant". 
Muschii ma dor ingrozitor: "Mi-am amintit! Traseul de ieri e vinovatul! Mmm, daca nu am antrenament..." hihi, mai pana ieri uram muntele, caci, prima si singura experienta muntoasa a fost extrem de traumatizanta pentru mine(am petrecut Sfintele Sarbatori de Paste intr- o zona muntoasa si ne-am aventurat la un traseu dificil pentru inepatori ca noi si mai ales echipati necorespunzator sau mai bine zis neechipati-eu aveam in picioare adidasi; cand am ajuns la capatul traseului, am dat de zapada si gheata, iar intoarcerea parea si mai grea de dus la capat(intentia mea era sa stau acolo pana se topeste zapada:))), caci, trebuia sa mergem pe o portiune ingusta cat sa incapa papucul, in partea stanga fiind perete muntos, in dreapta fiind haul, cum ii spun eu). Am jurat sa nu mai merg la munte, asa ca, an de an imi petrec relaxata vacantele la mare:). doar ca, iata, a trebuit sa imi calc pe inima si sa am sansa acum sa trag aer de munte, proaspat, in piept, caci, m-am trezit intr-o buna zi cu o...surpriza: "fa repede bagajele, mergem la Straja"..."nu am chef sa stau in casa week-end-ul acesta"; baietelul, bucuros nevoie mare, a inceput sa cante:"mergem la munte....mergem la munte". 
   O data ajunsi acolo, am cautat cazare in Straja. Ne-am cazat la Vila Alpin, intr-o camera dubla, am optat pentru pat suplimentar, pentru strumf si am montat patutul bebelusui, apoi am inchiriat echipament sportiv(cateva chestii necesare) si ne-am aventurat pe munte. Hihi, de aici si durerea de acum...
   Cobor voioasa treptele...In restaurant ma astepta familia "Ce faci, somnoroaso? Neata! Au o cafea atat de buna!"...intr-adevar, mirosul imi umplu pe data narile si simturile frematau...sorb cu placere din licoarea fierbinte si ma uit pe meniu:"la pranz mananc o tochitura...yammy...uite! mancare traditionala"...In timp ce eu salivam citind optiunile de "papa", copiii chicoteau si sotul naviga pe internet, cautand noi traseee si puncte de vizitat in zona. "Au spatiu de joaca pentru copii?"intreb...
    E frumos aici...nu cred ca mai urasc muntele...imi trece un gand stingher...

Un week-end la Straja placut, relaxant si revigorant! As face asta macar o data pe luna! :)


Articol scris cu dor de duca, pentru SuperBlog2013!


miercuri, 16 octombrie 2013

Ce e Miezul de Lapte?


    ...Printul Lapte, porni la drum, calare pe visul lui de nestavilit->de a-si gasi iubirea, de a o gasi pe cea ce ii fusese sortita, pe cea mai cea dintre toate, precum ursitoarele i-au spus in pruncie...Isi lua ramas bun de la  imparat si imparateasa, cu inima arzand de nerabdare, plina de iubire, plina de dor, plina de dragoste...Se afunda in padurea de maslini...Vantul batea cu putere, sagetandu-i trupul tanar, crengile copacilor se miscau provocator, luna isi misca agale pleoapele, zambind...
-O, tu esti! Esti tu! exclama printul Lapte
-Sssst! ii raspunse o voce calda
...Era EA, Mama Natura...pe cat de rece, pe atat de calda...pe cat de dura, pe atat de iubitoare, pe cat de fragila, pe atat de protectoare...pe cat de puternica, pe atat de ...moale...
"...Unduieste...unduieste...unduieste...." se auzi un cor de ingeri, slavind intalnirea....

Am deschis brusc ochii:
-Deci asta e! Asa a aparut Miezul de Lapte!
Ma simt usurata si implinita(caci, daca ma "roade" curiozitatea, nu ma las pana nu dezleg misterul) ca am gasit raspunsul: din iubirea printului Lapte si a Mamei Natura a aparut Miezul de Lapte!! Pfiu, si cat mi-am mai stors eu creierii sa-i aflu povestea care, pe cat de scurta-i pe atat de frumoasa, pe cat de frumoasa, pe atat de...gustoasa.
Savurand o bucatica de branzica, imi zboara gandul la...renumita familie Branzoi, o mai stiti? O gasca de oameni simpatici care au scapat din ochi, se pare, Miezul de Lapte...Sa vedem:


Familia Branzoi, se stie
O poveste au sa-ti spuie:
Olga tocmai cumparase
Cutii patru, cinci sau sase;
Bucurie mare fuse,
Cand frigiderul se deschise
Caci Miezul de Lapte trona
Printre legume una si una;
El e falnic, e burtos
Pentru ca este gustos.
Si e mandru de-al sau rang,
Cand aude-n cor...bang!
Se-auzi o sonerie...
Sau o desteptarie?
Oups, scuzati, desteptatorul
A aprins televizorul
Se trezeste toata casa...
Vin ca sa serveasca masa;
...Se deschide frigiderul...
"Unde este dromaderul?"
Exclama nervoasa Mia
Suparand si lacomia;
Aparu Costi in usa:
"Ce s-a intamplat, papusa?"
Bebe inca adormit...
"Ceaiul, voi, l-ati si servit?"
Miron pare suparat
Si-arata a imparat
Inchide repede usa:
"Oare l-a mancat matusa?"
Pufa e pisica lor,
Tolanita-n dormitor;
Oare sa fi fost ea, roata,
Branza sa o fi mancat...pe toata?
Strumf-ul roade la un os
Gusti-apare somnoros
"Ce? Ce e?", acum intreaba,
Doar ca sa se afle-n treaba.
"Miez de Lapte-a disparut,
Nu stim unde s-a pierdut"
"Mmdelicios a fost, ce-i drept,
Zise ca un intelept"


Misterul fu dezlegat,
Cum l-a prins, l-a si mancat
Gusti cel nazdravan
Tot aici, in paravan.






   Daaaa, azi am avut noroc sa gasesc in frigider o bucatica de branzica, caci, de multe ori, raman cu....
 ...goi:(
sursa: preluat Fan Branza



Si...pentru ca sunt o draguta, am ceva pentru voi:

Sunt fan Miez de Lapte :)
Un Miez de Lapte gustos  
Mandru, falnic si burtos
Ofer unui pofticios
Pentru ca e delicios.

Hihi, nu-i asa ca e simpatic? Are albul, intensitatea gustului de la printul Lapte si onduleurile placute si...perfecte...de la Mama Natura...



Articol scris cu GUST pentru SuperBlog2013!










marți, 15 octombrie 2013

Pledez...vinovata



      Ta na na na....zdrang....ta na na....bip bip....
   Cu ochii inchisi, intind lenesa o mana, bajbai, iau telefonul si...inchid alarma desteptatorului....o noua zi...
   "Mai stau 5minute", imi zic -5 minute se facura 10...10 se facura 15..."Hai, sus!", incerc sa ma imbarbatez...ca, daca nu eu, cine sa faca o cafea buuunaaa buna!
   Tarai picioarele obosite de somn spre bucatarie; trecand prin camera de zi fac: pac pe butonul pc-ului (numai bine, pana termin cafeaua de facut, se deschide calculatorul). Prepar licoarea energizanta (tot nu sunt dumerita-cafeaua are sau nu efectul pe care-l credem noi? sau e doar o chestie psihologica? in fine...de m-am obisnuit cu ea, o beau:))).
    Imi iau ceasca de cafea, ce ma trezeste instant cu mirosul si ma opresc la pc, sa o savurez, butonand putin, nu inainte de a striga la baieti: "neaaaataaa! trezirea! e zi afara!"

"Buna, cum te numesti si de ce ai venit in grup?"
"Salut! Sunt Vio si sunt dependenta de...competitii"

   Nu misca aproape nimic in lumea virtuala a concursurilor, competitiilor, aplicatiilor fara sa aflu eu; daca am fost mereu asa? A, nu...Totul a inceput acum...sa fie cred vreo 7ani, cand, am fost "binecuvantata" cu un job plictisitor...si, ca sa treaca timpul, am inceput sa navighez pe net...navigand zilnic, am observat ca pot avea beneficii si incet incet, am inceput sa particip la tot felul de concursuri...hm, din pacate ajunsesem sa traiesc pentru si cu ele, non-stop eram in fata calculatorului-dimineata la trezire deschideam pc-ul, in timpul zilei pc, cand veneam de la serviciu, ma opream tot la pc, in loc sa petrec timpul cu familia...norocul meu a fost ca o persoana draga mie, mult prea draga :)), mi-a deschis ochii si m-a sfatuit sa mai renunt, pe cat posibil la internet, in favoarea celor de langa mine. Nu m-am suparat o secunda pe "trasul de maneca", constientizand imediat care imi sunt prioritatile, astfel ca, am renuntat destul de usor la obiceiul pc, pc, pc 24 din 24(ei, exagerez, noaptea mai si dormeam).
   Sunt dependenta de ele, dar e o dependenta cu parti bune, ba chiar mai mult, o alint, spunand ca e "al doilea meu job", deoarece pe cat e de costisitoare(in ceea ce priveste timpul alocat), pe atat de productiva(cei ca mine inteleg ce spun); ador venitul curierilor incarcati de pachete, imi place cand intru in posesia avizelor postale si mai ales cand intru in posesia coletelelor, iubesc voucherele primite pe mail...
   Inainte de a ma "indragosti" de asta, asociam dependenta cu ceva inimaginabil de rau, de greu de dus, o povara de care nu poti scapa...Acum na...e placut ce traiesc:)) In concluzie, depinde de ce esti dependent, nu?
   Ha ha ha si tot vorbind de asta, mi-am amintit de un film...o comedie( comediile sunt singurele filme preferate; cand am timp liber, o comedie savurez cu mare placere)...“Tentatii (i)rezistibile”...cred ca va fi pe placul meu, abia astept sa-l vad si sa rad de ...dependenta de sex, caci, vazand trailerul si citind prezentarea, am inteles ca este vorba despre...tentatii, despre 3 dependenti de sex. Sunt curioasa care e scuza lor :))
Oups! m-am trezit enervandu-ma din senin pe copil...am inteles! E timpul sa inchei caci...e parte din dependenta...Prioritate: familia.

Sper sa-mi intelegi motivul pentru care ma retrag acum, in mijlocul discutiei, draga SuperBlog 2013, caci, pentru tine scriu!

  
   

vineri, 11 octombrie 2013

Doctore, un sfat, te rog!



       In copilarie foloseam renumitul si nelipsitul sampon de urzica...mmm, parca si acum simt mirosul parului umed, invaluit in parfumul "verde"; dupa '90 cumparam pliculete tentante si promitatoare crezand ca sunt mai bune, de calitate superioara...Aveam parul lung, bogat, moale, placut....prins deseori in coada impletita ori...in doua codite, in ziua de 1iunie :); era atat de frumos...ondulat in momentul in care il despleteam, de se  umpleau de invidie colegele :) si totusi, nu pot uita faptul ca mereu aveam firele despicate in doua, in trei si eram nevoita sa il scurtez; o alta problema sacaitoare pentru mine, adolescenta devenind, era ingrasarea in exces a parului..pfiu, nici nu il spalam bine, ca era deja gras :(; explicatia mamei? "nu mai pune mana pe el atat de des, ca de asta se ingrasa".
     ...Si cum doar joia si/sau sambata aveam "liber" la a-l alinta cu apa si sampon(uneori cu galbenus de ou, otet, ulei de ricin ori ceai de nuc), stateam asa, cu el cleios:(; lunea era inceput de saptamana si nu trebuia sa il speli, martea si vinerea nu era bine, duminica era sarbatoare, miercurea-post-ce legatura era intre igiena si zilele saptamanii, nu am inteles si nici acum nu pot intelege...in fine...
     Prin urmare, aveam un par superb cu PROBLEME :(
    Am crescut si au inceput sa apara alte "sacaieli": matreata-suparatoare rau-pe langa faptul ca am mancarimi la nivelul scalpului, este si inestetica(bruneta fiind, contrastul e unul "strong"; sa nu mai spun de haine-evit pe cat posibil bluzele, sacourile inchise la culoare, pentru a nu aparea ninsoarea pe umeri).; in ceea ce priveste lenjeria de pat-aleg culori deschise si materiale lucioase, pentru a nu ma trezi indispusa, vazand picatele albe pe perna.
    Cand il perii, alta surpriza: de pe perie iau lejer o mana buna de fire :(
    Pun piciorul in prag! Pana acum nu am considerat ca parul meu e bolnav; acum insa, 
  SOS, doctore cu Farmec, un sfat, te rog!
   Cercetand putin terenul, am gasit variante de produse pe care ar trebui sa le testez:
- sa rezolv problema cu matreata: sampon antimatreata cu ichtiol, ce promite ca,calmeaza iritaţiile, inflamatiile si elimina matreata
- pentru cadearea excesiva a firelor: ser anticadere ce impiedica atrofierea foliculilor pilosi si stimuleaza cresterea activa a firelor de par, regleaza secretia glandelor de la nivelul scalpului si permite cresterea sanatoasa a parului
- pentru varfurile despicate as incerca: ser pentru varfuri deteriorate, ce ar netezi si hidrata parul, reparand firele deteriorate - pentru ingrasarea excesiva: sampon sebum control.
 Doctore, m-am incurcat...ma ajuti, te rog cu un Gerovital Plant Tratament? 
Articol scris pentru SuperBlog2013!

miercuri, 9 octombrie 2013

O portie de sanatate...va rog!


      Realitatea ne apasa...impovarati de sentimente contradictorii, sufocati de informatii,...debusolati...
    A fi sau a nu fi?...a murit...a murit...s-a dus...nu mai este...imi repet mereu in gand, incercand sa uit, dorind sa dau timpul inapoi, sperand...lacrimile joaca nestingherite pe obrazu-mi aprins de ura, de dor, de...

    Viata...ce e viata...? Acum esti vesel si voios...apoi dispari de parca n-ai fi fost...

    Mereu auzim: "saracul, avea doar 30de ani", "pacat, era tanar", "manca aiurea", "nu a avut grija de sanatate", "boala l-a distrus"...
    Un om longeviv este acela care mananca sanatos..nu-i asa? Cati dintre noi s-au bucurat de copilarie, alaturi de bunici sau in vizita la bunici? Cati ani au trait bunicii nostri? De intrebi acum tinerii ce parere au despre viata, vei fi socat (sau poate nu) sa afli: "ee, eu nu prind pensia", "am o viata, o traiesc cum vreau, de ce sa ma chinui?", "nu am sa apuc sa fiu bunic", "si ce daca mananc "prostii"? ma simt bine"...

Recunosc, gandesc la fel si nu sunt mandra de asta...

    In copilarie, mergeam in curtea bunicilor, luam un mar "in doua cu pamantul", cum ne place sau doar am fost obisnuiti sa spunem, si il muscam cu pofta; bunicii si parintii ma incurajau chiar sa fac asta, spunand ca "e sanatate curata"; acum? acum nu am acel curajul de odinioara sa savurez cu drag si pofta un fruct ori o leguma direct din copac sau de pe pamant; acum, nu am nici macar curajul sa savurez...acum, ...ACUM doar mananc; am copii si-mi plange sufletul gandind ca nu am cum sa le ofer acea portie de sanatate de care am avut eu parte in copilarie, ca nu le pot darui macar o particica din bucuriile copilariei mele.

    Suntem mereu bombardati cu reclame ce te indeamna sa consumi zilnic 5portii de fructe si legume!
Nu stiu altii cum fac, dar mie imi e imposibil sa fac asta :)), fie din lipsa de inspiratie, fie din insuficienta timpului...asa ca, hotararea a fost luata: dimineata, cafeaua noastra va fi sau langa cafeaua noastra va trona o portie strasnica de sanatate, cat sa ne "tina" toata ziua.

    Prin urmare, ma trezesc de dimineata, curat repede 3mere, 2pere, 3portocale si un morcov, le storc de nu se vad si..."savurati, va rog!", cu zambetul afisat pe fata-mi luminata, vazand cum sorb baietii licoarea minunata!
-Ei? Cum e? Buna?
-Gustul e bun...dar are asa o culoare...bleah...(imi spune copilul)
-Bleah?
-Da, e asa...aiurea, mama, dar nu-i nimic, nu te supara, inchid ochii si gata :); incerca el sa ma consoleze pe mine, cea a carei bucurie a fost spulberata...
Baietii pleaca la "serviciul" lor si eu raman...sa gandesc la rece: cum sa fac eu ca portia de vitalitate sa fie GROZAVA?...hm...
    Spre seara am mers in vizita la o foarte buna si draga prietena; ne-a primit zambind:
- Un fresh?
- Sigur :), raspund eu politicoasa, insa, cu gandul ca, baietelul ori va spune:"bleah"(cand va vedea sucul) ori va inchide ochii, sa nu-l vada si-l va savura doar...
   Peste 10 minute suntem serviti...
- Uau! Ce bine arata...tati, tati, te vad(il aud pe baietel-ma intorc si il vad cum se uita prin pahar catre tatal lui)...mmmm, ce buuun e....mami, e grozav! Asa sa faci si tu! Uite, vezi? Nu trebuie sa inchid ochii!

    Intr-adevar, arata foarte bine, limpede, cu o culoare intensa, gustos si...proaspat. Mi-a incantat atat privirea, cat si papilele gustative...ma impulsiona sa spun "mai vreau".
     Mi-a impartasit micul ei secret: SLOW SQUEEZING SYSTEM; fara prea multe detalii, insa, caci, orologiul ne anunta plecarea :). Primul lucru pe care l-am facut acasa?(simtind inca gustul intens si placut al sucului)-am cautat informatii pe dragul nostru internet, care mereu ne este alaturi...
    Am aflat ca este vorba de un sistem de storcere prin presare la rece la viteza mica, evitand supraincalzirea lichidului prin centrifugare; se obtine o cantitate mult mai mare de suc, se pastreaza astfel o cantitate mai mare de vitamine, minerale, enzime, antioxidanti, nutrienti, culoarea si gustul sunt neschimbate, naturale; in plus, pe langa fructe si legume, poti extrage sucul si din radacinoase (morcov, telina, sfecla rosie, ridiche, cartof, ghimbir), frunze(patrunjel, iarba de grau, iarba de orz, iarba de lucerna, frunze de spanac, telina sau salata).
    Stiind ca aici gasesti mereu tot ce ai nevoie si in plus, la preturi imbatabile, caut la categoria storcatoare de fructe - storcatoare presare la rece Hurom...ye! am gasit solutia pentru o portie de sanatate gustoasa si...frumoasa, caci, vorba aceea: "mancarea intai incanta ochiul, apoi satura"! Si in plus, cantitatea conteaza!

- Baieti! Vine portia de sanatate! Sssst, le-am facut suc de rodie(ceea ce imi era imposibil cu vechiul storcator)...hi hi hi, maine le fac suc de mere+pere+ghimbir, apoi voi incerca sa fac lapte de soia, pentru o delicioasa prajitura, apoi...
- Mami, te iubesc...


Aticol sanatos scris pentru SuperBlog 2013!

luni, 7 octombrie 2013

Scrisoare catre...tine





"Azi iti voi spune ceva, ceva ce nu a auzit nimeni,niciodata.
O sa te cant, incant, descant... Cu un sarut te dezgolesc, doar atat si te privesc.In ochii tai fac forme si miscari ce m-atrag si ma-nebunesc...nu ti-am spus niciodata..."



Esti a mea...



"Esti atat de frumoasa cand razi(accelerezi si imi faci cu ochiul-faruri halogen multireflector)
Esti atat de frumoasa cand plangi(ploaia te alinta cu stropi mari si siroaie blande)
Si din brate imi fugi
Doamne ce frumoasa esti(grila fata cromata)
Cand imi zambesti.(faci motorul sa toarca)

Te descant cu un cuvant(cheia inteligenta)
Ti-l soptesc si-apoi ti-l cant(maresc viteza)
Tremurand ca o frunza-n vant(multidrive S)
Te-nfiori cand te cuprind(volan cu 3spite imbracat in piele)
Frematand de-atata dor
Ne simtim si ne unim durerii(ne avantam impreuna in lume)
Ne-abandonam tacerii,durerii si placerii de-a iubi(ne simtim liberi)

Esti frumoasa cand razi(accelerezi)
Cand plangi ma aprinzi(siroaie blande te alinta, climatizare automatica dual-zone)
Cand m-atingi si ma chemi cu soapte atat de fierbinti(mereu, alaturi de tine, in lume)
Cand te-alinti si m-aduci la disperare(iar accelerand)
Esti atat de frumoasa mereu(esti a mea)
Despletita si goala pe pian te intinzi(ma ademenesti mereu)
Eu iti cant(te ador)
Tu ma minti ca urasti tot ce simti(te alinti, torcand)
Cand m-alungi si ma chemi(pui frana...accelerezi)
Cand dorinta o strigi(viteza superioara)
Estï atat de frumoasa mereu...(te iubesc)"     (Xenti)

Nu sunt un bun sofer...ori cel putin, nu experimentat, dar tu...tu ma-nconjori cu protectia ta sufocanta ce...imi place, Doamne-mi place; ABS si EBD sunt acele "litere" care ma ajuta mereu, VSC si TRC imi sunt mereu alaturi, HAC imi e loial, SRS ma protejeaza...



Toyota-ti este numele, Corolla e alintul...tu esti masina auto ce-mi unge sufletul...imi da acel avant, acel curaj de-a merge liber in lume...de-a zbura in al 9-lea cer...
Noua Corolla tu esti...si esti a mea, pentru ca...



Al tau prieten drag...

Articol scris pentru  SuperBlog 2013!



vineri, 4 octombrie 2013

Buzz-it ca de albina





              Buzz, Buzz, Buzz...tot auzim in ultimul timp...Ce este? Ce ne ofera? Ce oferim? Care e scopul?

   Ne-am saturat de citit, de auzit: ”fii lider de opinie în grupul tău”, “părerea ta contează pentru dezvoltatorii de produse și servicii”, “primești gratuit, acasa, spre testare, cele mai noi produse și servicii”...concret, ce este? ce trebuie sa faci? ce avantaje ai? Auzim zilnic de tot felul de campanii, de firme care iti promit luna de pe cer si te tenteaza cu tot felul de castiguri astronomice, de te gandesti ca :-ai prins pe Dumnezeu de un picior si ca, in sfarsit vei avea o viata frumoasa, lipsita de griji, indestulatoare...cand, de fapt, ajungi sa te dai cu capul de pereti, constatand ca a fost o mare teapa...campanii fantoma, firme fantoma, iluzii spulberate...
Zrrrrrrrrrrrr!
Hm, scuze...cineva la usa...revin!
Trop, trop, trop, trop....gata! era un curier...hihi, sunt happy!
Sa va arat:
"Ce sunt astea?"
"Hei! Sunt ale mele"...mda...prea tarziu...bonurile mi-au fost luate de cine drag, pentru..."iti aduc ceva bun, k?"
Am primit 4bonuri cadou in valoare totala de 200lei! Suuuper! Este a doua oara cand primesc "plicul valoros" de la BuzzStore; prima data am primit tot 200lei...si am cumparat incaltaminte si mancare! Na...chestii utile pentru casa!
Sunt mandra de mine...:)) hahaha, nu-mi incap in piele de mandra...sunt bucuroasa ca am aflat de BuzzStore, ca am crezut in el, ca am muncit, ca am fost rasplatita!
Povestea? Simpla:
Am aflat de ei, de aici si m-am inscris repede, deoarece imi plac provocarile...Invidioasa am fost mereu pe persoanele care au sansa de a testa produse si servicii...se pare ca soarta mi-a oferit o "bomboana" extrem de dulce...prin urmare, m-am inscris, mi-am facut cont, am fost selectata in campania Gerlinea, am primit coletul plin de delicii
...am testat, am scapat de ceva kg(hip hip uraaa), mi-am spus sus si tare punctul de vedere, i-am invitat pe prieteni sa se alature comunitatii, acumuland astfel puncte...care, ulterior, au fost transformate in bonuri cadou!!
E pur si simplu GROZAV!
La a doua campanie, Isostar nu am avut noroc sa fiu selectata si, ce-i drept, nu sunt o mare sportiva...deci, fara suparare! Insa, din postarile celor care au testat produsele am inteles ca a fost o campanie la fel de reusita!

Astept cu nerabdare campania de testare cu numarul 3!!