...Dupa o zi plina de evenimente...serviciu, mers la posta, mici cumparaturi pentru casa, iesit la o cafea cu prietenele sa depanam amintiri, merg spre casa, agale, taraind pungile incarcate de nimicuri si chestii importante...iti vad chipul peste tot...te vad pe strada...te vad pe stalpul slab iluminat, te vad la o fereastra...te vad frematand printre frunzele copacilor...te vad...inima impovarata de ganduri suspina dupa tine, dupa privirea ta iscoditoare, sincera si iubitoare...dupa ochii tari mari; imi este dor de tine, de tine, de tine...ajunsa la usa, tresar...
O floare strajuia usa si un bilet plin de mister, caci arata ca un bilet de cinema, atarna de clanta; cu mana tremuranda de emotie, iau hartiuta si citesc, soptind:"voi fi in parc, langa castan la ora 10PM"; floarea miroase atat de frumos...ma trece un fior rece, cald...cald...rece...neinteles, dar placut.
Intru repede in casa, inchizand usa dupa mine, ca si cand mi-ar fi dictat inima sa ma ascund; sa ma ascund de placere, de frica, de iubire...
Am uitat de pachete, am uitat de mine, am uitat de noi...cad pe canapea daramata de un vis...tot visand...Aud ticaitul ceasului tare...mai tare...tot mai tare...tic-tac tic-tac -tic-tac...timpanele simt ca o iau razna...trrrrr trrrr, ma trezi din acea stare telefonul:
"Alo, da?" raspund timid
"Te astept", am primit ca raspuns la intrebarea inimii:"cine e?""ce spune?"; o voce blanda, curata, tanara...
Ceasul e 10 fix..."Vai!" exclam speriata...
Repede merg in baie, fac un dus, imi pun o rochie lejera, draguta, ma machiez discret, pentru a nu-mi sterge din farmecul tineresc, imi pun o bratara finuta si dau in aer un jet de parfum Super Playboy, caci..."Daca mirosi a flori de tei, se va indragosti de tine!
", mi-a spus candva o buna prietena(facand referire la un mit dragut; dar cica teiul are super-puteri), daruindu-mi din suflet sticluta cu farmece. Trec sprintena prin pulberea fina, pentru ca pielea-mi fina sa culeaga esenta...
Sa fie oare, parfumul arma secreta a seductiei? Zambesc...Ati ghicit! Am doua arme mereu la mine, mereu cu mine...parfumul si ...ssst, "nu se-ntreaba, nu se spune".
Cobor treptele vesela, indragostita, visatoare...ii vad silueta dreapta in departare, langa batranul castan...O, cat e de frumos! Picioarele vor sa o ia la fuga, stomacul imi flutura, ca bataile de aripi...ii zambesc...timida, plina de emotii nestiute si netraite...
"Ai venit", imi sopteste, zambind larg...
Pornim amandoi de mana, agale, ca doi porumbei ne luam avant intr-o poveste de dragoste sincera...
Care a fost a doua arma, oare? :)
Articol scris pentru SuperBlog2013!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Multumesc