luni, 31 martie 2014

Parul trebuie rasfatat...


   Eram o fetita timida, o scolarita constiincioasa, cu pistrui, cu, coada impletita la spate (mai mereu) ori doua codite vesele laterale; cand era vreo petrecere intre prieteni ori in familie sau erau Sarbatorile (Craciun, Paste)...sau zi de pozat (pe atunci nu aveau toti aparate foto, depindeam de un bun prieten care venea cam de doua ori pe an sa facem poze individuale si de grup, pentru a imortaliza "trecerea timpului"), imi lasam pletele sa curga frumos spre sale...eram o Zana Cosanzeana in miniatura; aveam parul lung, usor ondulat de la impletiturile zilnice.
   Ma mandream cu parul meu, care era admirat de toti...ma simteam o mica printesa. Ani buni l-am lasat sa creasca, apoi i-am mentinut lungimea, caci imi era drag; o data, de doua ori pe an, ii taiam putin varfurile, in rest, il ingrijeam normal: o data pe saptamana il imbaiam, folosind din belsug renumitul sampon de urzica, ori, cand nu aveam in casa (se intampla, ce-i drept) apelam la sapunul de casa, facut an de an cu multa migala de bunica; apoi, clateam parul cu apa si otet, pentru a evita "crusirea" (incalcirea lui). 
   Pe la varsta de 12-13ani, devenise o corvoada...adolescenta din mine se saturase de ingrijirea lui, era plictisita de coada (si nu se cadea sa merg la scoala, de exemplu, cu el atarnand...nu stiu de ce)...incepusem sa observ fire despicate (aveam mari probleme cu regenerarea parului-jumatate din fire erau despicate in doua, in trei si nu era placut vederii, dand o nota de neingrijire), in momentul perierii, ramanea un smoc mare de fire pe perie, in plus, se ingrasa foarte repede; asa ca, am decis, spunand STOP! "Vreau o schimbare!"
   Mi-am luat inima in dinti, rugandu-ma sa nu-mi para rau apoi si am mers fuga la frizeria de la coltul blocului:
" Cat sa tai? 2-3degete? O palma, poate?" (asa se masura lungimea)
" Pana la umar", raspund, hotarata.
" Sigur? Sa nu ma trezesc apoi cu parintii aici, suparati"
" Da, va rog, sunt foarte hotarata si in plus, e parul meu."
   Radiam de fericire, de usurare...fusese o decizie buna; abia asteptam sa imi vada mama cu tata noul look si proaspatul zambet.
" E, da, iti sta bine...lasa, va creste el", a bolborosit tata (adora fetele, femeile cu par lung, bogat). Eu, insa, eram extrem de bucuroasa; scapasem de chinul spalarii, perierii indelungi (imi amintesc...uneori se forma la ceafa placa de par incalcit si eram nevoita sa stau zeci de minute pentru a-l descalci).
   Merg pe strada, uitandu-ma in jur; zambesc atunci cand vad o fetita...asa cum eram eu, maruntica si cu parul lung, ingrijit. Ei nu cred ca ii este greu sa il mentina sanatos, caci acum sunt nenumarate optiuni pe piata. de exemplu, marca mea de suflet (caci, cu ea m-am nascut si am crescut si le folosesc in continuare cu mare drag si incredere), Farmec, a lansat de curand un kit de tratament pentru regenerarea parului,
Gerovital Plant tratamenthttp://super-blog.eu/wp-content/uploads/kit_regenerare_Farmec.jpg- actioneaza asupra firului de par, prin bogatia de vitamine (A, E, B5), ajutand la restructurarea firelor degradate, prin extractele vegetale, ajuta la cresterea sanatoasa a parului si previne caderea; in plus, problema scalpului excesiv de gras ori uscat este inlaturata, prin utilizarea kitului.
   Se recomanda doua cure pe an, pentru ca parul sa fie si sa se mentina sanatos, caci, ca orice parte a corpului, necesita atentie si merita rasfatat si ingrijit. Poate fi folosit atat de femei, cat si de barbati, cu incredere.


Articol scris pentru Spring SuperBlog2014!farmec
  

sâmbătă, 29 martie 2014

Mare om, mare caracter


   Cochetez de putin timp cu blogging-ul; sunt invatacel si, fiindca imi place ceea ce fac, incerc incet-incet sa ma perfectionez. Avand drum spre capitala, mi-a strafulgerat in minte "ce-ar fi sa scriu un articol despre Andreea Marin?" (Andreea Marin este un exemplu pentru mine-taria de caracter, optimismul, perseverenta, modul ei frumos de trai, de a trece de obstacolele vietii, totul ma fascineaza). Si, cum as putea realiza un articol reusit, daca nu ar contine insasi parerile ei despre viata/comunitate...
<b>Andreea Marin</b>, supranumită "Zâna Surprizelor", <b> </b>s-a născut pe 22 decembrie 1974 la Neamţ şi este una dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite moderatoare tv din România.
Andreea Marin are o vastă experienţă în televiziune lucrând ca reporter şi redactor la TVR 1, unde timp de trei ani a prezentat principalul jurnal de ştiri. Vedeta a cunoscut faima şi a fost cel mai mult apreciată pentru realizarea şi prezentarea emisiunii "Surprize, Surprize", care nouă ani a fost cea mai urmărită emisiune de divertisment din România.
Din punct de vedere profesional, realizările "Zânei Surprizelor" sunt mult mai vaste. Ea este director de comunicare pentru Prime Time World Broadcast, companie internațională de producție TV cu sediul în Madrid, a prezentat mai multe festivaluri şi spectacole, printre care Eurovision, UNICEF, Cerbul de Aur, Mamaia şi a fost purtător de cuvânt pentru Garnier - L'Oreal, BMW Automobiles, Cartier, Procter Gamble.
În 2006 s-a căsătorit cu Ştefan Bănică Junior, iar în 2007 a născut-o pe Violeta. Inspirată de fetiţa ei, a lansat împreună cu creatoarea de modă Irina Schrotter o linie vestimentară pentru bebeluşi, "Violet".
 
sursa
   Incerc sa gandesc, ca un jurnalist, insa, pastrand modestia omului simplu, si schitez un mail, asa...in joaca...tup, strumful meu cel mare imi sare in spate, incercand sa ma sperie; o clipa de neatentie si...click...a fost expediata micuta scrisoare virtuala...oups...m-am inrosit de emotie, cautand o modalitate de a sterge "trimiterea"; hm, de unde atata bucurie...ce a fost trimis, trimis ramane; ganduri nenumarate imi trec repede-repede prin minte: "daca citeste...", "vai, poate nu deschide mail-ul", "daca imi raspunde si ma dojeneste ca o deranjez", "pfiu, poate nu citeste..". Dupa doua zile de framantari, am incercat sa dau uitarii micul incident, micuta scapare; insa, in dupa-amiaza celei de-a patra zile, primesc o notificare de mail si, cum niciodata nu le las necitite/nerevizuite (zilnic verific, casuta postala virtuala de cel putin 4 ori...asa m-am obisnuit, pentru a fi la curent cu orice, oricand), verific sa vad despre ce este vorba.
   Expeditor: Andreea Marin...am inceput sa tremur...emotie, fericire, teama...o multitudine de sentimente contradictorii mi-au napadit deodata sufletul. "Draga mea, bineinteles ca iti voi onora invitatia...imi va face mare placere sa vorbesc cu tine, caci vii din orasul meu natal, de care sunt extrem de atasata si care imi lipseste enorm...iti las numarul meu de telefon pentru a stabili detaliile. Pe curand"...erau cateva randuri scrise din suflet si...un numar de telefon...Nu-mi venea sa cred! Eu, un om simplu, sa ii iau interviu unei mare doamne...Ma imbarbatez, imi iau inima in dinti si o sun; mi-a raspuns frumos, am pus la punct detalii in ceea ce priveste data, ora, locatia. Am stabilit sa ne vedem la NH Bucharest (acolo unde voi fi eu cazata in scurta vizita la Bucuresti http://www.nh-hotels.com/), la prima ora a zilei, la micul dejun (avand ulterior ziua foarte ocupata; era singura optiune: intervalul orar 08-09); a precizat clar ca nu vrea sa vada paparazzi, ca eu sa fiu cat se poate de discreta in ceea ce priveste intrevederea.

cazare Bucuresti
  ...Am fost intampinata(la receptie) cu un zambet larg, sincer (nu cum vezi in multe alte hoteluri, angajati ce se forteaza sa fie binevoitori, doar pentru ca asa li se impune), am fost intrebata de rezervare si apoi condusa spre camera de hotel, facand un tur scurt, de recunoastere.
   Noaptea a trecut repede, caci, desi incarcata emotiv, oboseala acumulata de la drum si comfortul asigurat la hotel m-au trimis repede in lumea viselor pufoase, asa ca, dimineata, cand a sunat desteptatorul eram fresh. Am coborat in graba, de frica sa nu intarzii...in momentul in care am ajuns in restaurant, am vazut-o radiind (ajunseseram in aceeasi clipa); am dat mana, facand cunostinta, zambind amandoua, amuzate fiind de situatie.
   Ne-am indreptat spre masa rezervata:
- Sunt extrem de fericita pentru faptul ca mi-ai acceptat invitatia; eram indecisa...caci nu credeam ca iti vei putea "rupe" din timpul pretios pentru mine, un om simplu, necunoscut...(incep sa ma balbai); trimiterea mail-ului a fost rezultatul unui mic incident, in joaca, cu baietelul meu.
Imi zambeste:
- Draga mea, imi face placere sa stam de vorba putin, asa, ca intre vechi prietene, caci, fiind din Moldova, de acolo de unde am plecat eu, te consider prietena; si, nu, nu spune ca esti un om simplu, caci, fiecare dintre noi suntem oameni importanti, cu sentimente, teluri, ambitii; eu nu pot imparti oamenii in simpli si mai putini simpli sau vedete, cum spuneti voi. Si in plus, ma bucur sa stiu ca acestei intalniri o datoram micutului tau. Vezi tu, copiii au o intuitie fantastica, desi nu constientizeaza asta...Uite cum el, un pui de om, a facut posibila intalnirea noastra...
 Hotel Hesperia Getafe  In timp ce eu imi cautam cuvintele, desi, va spun drept, ca incepusem sa ma simt deodata descatusata de emotie, am fost servite cu micul dejun, breakfast AntiOx: un platou bogat in antioxidanti, produse delicioase si bogate in vitamine.
- Stiam eu ca vei face o alegere buna in ceea ce priveste micul dejun; probabil ai citit despre cura mea de detoxifiere...
- Nu ti-a fost greu sa urmezi o astfel de dieta?
- Sincer, da, pentru ca stii, moldovencele sunt pofticioase si crescute in spiritul "grasa si frumoasa"...Ei bine, a fost dificil sa ma adaptez noului stil de viata, insa, organismul cerea aceasta schimbare, avea nevoie de un refresh; in plus, trecerea a fost facuta treptat, am urmat sfaturile unui bun nutritionist ce mi-a aratat pasii de urmat, pentru a nu-mi afecta negativ psihicul si corpul.
- Cum reusesti sa te abtii de la preparatele culinare la care, probabil poftesti?
- Sa stii ca nu ma abtin; iata, sunt alimente pe care, desi candva organismul le cerea, acum le refuza categoric si produse care ma tenteaza, si atunci le gust; atat timp cat nu abuzez, e in regula.
-  Te vad mereu zambind, simtindu-te bine; ma intreb de multe ori: tu nu ai nici o problema? Cum reusesti sa ramai optimista? Care este secretul?
- In primul rand, alimentatia si sportul ma mentin energica, apoi, Violeta, fetia mea, e cea care imi mentine optimismul la cel mai inalt grad, ma face fericita...cum sa nu zambesc, daca viata imi zambeste?
   A mancat putin...sa zic, mai mult a ciugulit...
- Cum ti se pare micul dejun?
- Fantastic, iata, paharul acesta de suc proaspat si cateva bucatele de fructe si branzeturi imi asigura energia pentru toata ziua. E un mod placut si benefic de a-ti incepe ziua.
- Cum, si nu mai mananci nimic pana diseara?
Rade:
- Ei, cum  sa nu, m-a invatat buna mea prietena Cisem (nutritionistul de care iti spuneam) sa pregatesc mici gustari sanatoase, rapid; asa ca, ciugulesc si in timpul zilei. Tin cont de vorba "minte sanatoasa, in corp sanatos", asa ca, incerc sa o pun in practica mereu.

...Am vorbit frute-nevrute, degajat, liber, despre campaniile in care se implica, despre copii (am impartasit pareri/sfaturi ca de la mama la mama), despre viata, in general. O conversatie frumoasa, pe care nu o voi uita; o voi pastra in suflet mereu...

Articol (poveste imaginata) scris pentru Spring SuperBlog2014!


vineri, 28 martie 2014

O tableta de-as avea :)


   Clinchetul deranjant al desteptatorului anunta o noua zi; sar repede din asternutul cald, merg sa pregatesc cafeaua, in drum spre bucatarie, trec prin camera de zi si apas, scurt, pe butonul (on) al computerului, aprind aragazul, pun ibricul pe foc, zahar, cafea; in 10minute e totul gata; cu ceasca aburinda, plina ochi cu licoarea ce are menirea de a ma trezi si revigora, ma intorc la pc, ma asez confortabil pe scaunul directorial si imi savurez cafeaua in liniste, butonand...luind o portie de internet (verific, casuta postala virtuala, citesc notificarile de pe reteaua de socializare preferata (facebook), ii salut pe prietenii matinali, infiripand mici conversatii, deschid blogul, pentru a-l revizui nitel...
   Timpul trece repede, cafeaua savuroasa se bea usor...e deja ora 8...ma ridic vioaie de la birou, pregatesc cafeluta pentru baietel (cafea speciala pentru copii, desigur), apoi, trezindu-l pe sot, merg la strumf sa ii dau desteptarea, caci trebuie sa mearga la gradinita. Forfota mare urmeaza: ia cafeaua, bea cafeaua, pregateste-l pentru o noua zi de activitati, ia haine, pune papuci, ia rucsac, verifica-l etc...
   E 8.30...se facu liniste...baietii sunt deja plecati spre serviciu (fiecare la serviciul lui:))..."mamaaaa", "mamaaaaa" - un strigat duios imi aminteste de frumusetea vietii; e bebe, fetita noastra mica, de 10luni. Ne alintam, ne harjonim putin, asa, o mica portie de joaca de dimineata; o reintalnire dulce dupa o despartire de o noapte:). Intre doua episoade de joaca, click-click, pe mouse, pentru a vedea ce mai este nou in mediul online; nu pot inchide calculatorul in timpul zilei, caci internetul face parte din viata si nu ma pot rupe de prietenii virtuali, informatiile din online. Zilnic ma pun la curent cu stirile (prin intermediul internetului), caci mi-am interzis vizionarea acestora pe televizor; de ce? pentru ca sunt, majoritatea, atat de dure, incat nu vreau sa aiba impact negativ asupra copiilor. De-a lungul zilei, cat stau acasa, imbin activitatile casnice cu ingrijirea copilului si internetul, desigur; seara, inainte de culcare, verific iar "online-ul"-stiri, notificari, mesaje; cand raman in pana de idei (retete culinare, activitati cu copiii) ori am nedumeriri de orice fel sau curiozitati, apelez imediat la domnul Google.

   Cum ar fi viata, cu o tableta in buzunar:
Tableta Allview AX4 Nano, LCD 7.0 inch, Cortex A7 Dual-Core 1.3 GHz, 512MB RAM, 4GB DDR3, 3G, Android 4.2, Alb - razele soarelui anunta inceperea unei noi zile frumoase...bajbai, tinand ochii inca inchisi, cu mana pe etajera patului si o iau pe EA...doar o atingere si virtualul ma saluta "buna dimineata", imi apare instant un mesaj privat de pe facebook; imi zambeste sincer o buna prietena; imi fac o poza (selfie) nu pentru a o posta pe net (imi displace ideea), ci doar pentru amuzamentul personal:); citesc stirile, verific notificarile, mail-ul; gata, m-am inviorat! Merg topaind spre bucatarie sa pregatesc licoarea aromata. Pe parcursul zilei, jucandu-ma cu bebe, folosesc tableta pentru a surprinde momente unice (fac mici filmulete, fotografii, pe care uneori le arat imediat familiei, prin share instant pe facebook ori via mail); in timpul plimbarilor, EA imi este alaturi in perioada in care bebe isi face somnicul de...frumusete ori de crestere :), tinandu-mi de urat; de multe ori, in timp ce ne jucam, pun muzica, pentru a creea atmosfera; baietelul adora jocurile pe tableta (ii place ca se joaca toate "cu degetul"), asa ca, de 2-3 ori pe saptamana il rasfat, lasandu-l sa se distreze; in plus, tot pentru el, sunt multe aplicatii educative.
   Seara, dupa ce adorm puii, mai verific o data "online-ul", apoi, linistita, zambind, ma afund in lumea viselor.
   L-am intrebat pe domnul Google ce magazin online are in aceasta perioada promotii la tablete...si mi-a raspuns prompt :). Niciodata nu m-a dezamagit, are raspuns la orice.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog2014!

Adio fotografii gresite


   ...Inca de mica, imi placea sa fac fotografii, sa imortalizez fiecare chip in parte, fiecare floare ce aparea in cate un ghiveci a mamei...picaturi vesele de apa scurgandu-se usor pe geam, dupa o ploaie de vara, curcubeul care ma fascina si inca ma fascineaza :)...o spartura a asfaltului in forma de inimioara ...nori pufosi ce intruchipau animale, pasari ori personaje de desen animat...imi surprindeam surorile si parintii in felurite ipostaze haioase ori serioase...Filmul (caci aveam aparat foto cu film, normal) se umplea ingrozitor de repede; asteptam nerabdatoare ziua in care puteam incasa banii de alocatie, fugeam apoi la singurul centru de developare din oras, asteptam cu emotie 2 zile, pana intram in posesia fotografiilor, pe care le studiam cu multa atentie, apoi le asezam cu grija in albume.
   Crescand si evoluind si tehnologia o data cu maturizarea mea, am trecut la level 2: aparat foto cu acumulatori (baterii reincarcabile) si card de memorie (nu foarte mare, ce-i drept); nu as putea spune ca era mai performant in ceea ce priveste calitatea imaginii, insa era mult mai practic, deoarece descarcam repede pozele facute, in computer; ulterior le selectam si trimiteam spre printare doar pe cele mai reusite. La level 3 am facut cunostinta cu un Canon A2200, micut, practic, cu baterie Li-ion, ce facea fotografii si captari video multumitoare.
   Level 4 este nivelul la care am ajuns si inca poposesc, visand la level 5, desigur :), caci, intotdeauna, in tot ceea ce faci, incerci sa te perfectionezi, sa vrei mai mult de la tine si de la aparatul foto (in acest caz). Level 4 arata asa: claritate imagine (acceptabila), zoom optic 3.6x, are stabilizator dual-ce permite fotografierea subiectilor in miscare, o functie draguta de detectare a animalelor, permite inregistrare HD, incarcarea bateriei prin usb (comoditate), permite fotografierea in mod 3D (ceea ce este interesant si distractiv), modul beauty pe care il ador si functiile de fotografiere culinara si a documentelor, ce imi sunt extrem de utile. E ok aparatul foto, insa, imi aduce cateva nemultumiri in ceea ce priveste "ochi rosii", "miscare", desi setez functiile corespunzatoare.
 
   Level 5 este...
...doamna Canon PowerShot G16!! De ce ea? Pentr ca:
- e ultima camera compacta premium de la Canon si vine cu urmatoarele imbunatatiri (functii ce ma vor ajuta sa imortalizez momentele, persoanele si natura, creind fotografii perfecte):
>  Senzor CMOS 1/1.7" 12.1 Sensor
> Zoom optic 5X (28-140mm)
> Diafragma maxima f/1.8 - f/2.8
> Vizor optic
> Ecran LCD 3.0"
> Filmare Full HD 1080/60p
> Procesor de imagine DIGIC 6
>Conectivitate Wi-Fi
> Rafala de 9.3 fps
> Stabilizare Intelligent IS
> ISO 12800
> Tehnologie Canon HS SYSTEM;
 ...prin urmare, imi va permite sa transfer imaginile rapid, usor si de la distanta (Wi-Fi integrat), voi putea face fotografii de calitate superioara (datorita procesorului de imagine DIGIC V si a senzorului CMOS), iluminarea slaba nu va mai fi o piedica, in realizarea unor imagini corecte, clare; detaliile le pot evidentia ireprosabil (zoom 5x). in ceea ce priveste functia de filmare, as putea filma micile giumbuslucuri ale strumfilor mei, spectacolele de la gradinita a baietelului ori primii pasi facuti timid de fetita, o pasare in zbor ori un zmeu inaltat cu emotie...la rezolutie FullHD 60p.

   Tind spre level 5, pentru a da uitarii fotografiilor gresite!
 Copiii imi dau portia zilnica de fericire si eu, ca parinte, nu imi pot dori decat ca momentele frumoase sa dureze, sa dureze, sa dureze...ii ador (inevitabil:))) si vreau sa le fac fotografii si sa ii filmez cum se joaca, cum fac mutrite oricand si oricum, ca apoi sa ma mandresc familiei/prietenilor, curiosi cum evolueaza strumfii (cat au mai crescut, ce cuvinte noi stiu sa pronunte, etc); o tableta iPad mini este perfecta pentru transferul instant al fotografiilor de pe camera foto (Wi-Fi), editarea lor, trimiterea spre imprimare, postarea pe retelele de socializare sau trasferul via messenger, postarea pe blog, etc.
 Ar insemna mobilitate(nu voi mai fi conditionata de pc), siguranta, rapiditate, calitate, "economisirea" timpului.


miercuri, 26 martie 2014

Praf magic pentru copiii tai

sigla Cord Blood Center-Medical


  In primavara anului 2008 am aflat, cu mare emotie, ca voi deveni mama; a urmat o perioada in care sentimente profunde, frumoase, unice, de teama si bucurie, mi-au izvorat din suflet, facandu-ma cea mai fericita. Desi optasem pentru nastere naturala, bebelusul (baietel) s-a jucat in burtica si a reusit sa innoade cordonul si apoi sa il dea de doua ori in jurul gatului, asa ca, am fost nevoita sa aduc pe lume puiul prin cezariana; un baietel grasun, de 4kilograme, ce clipea incet, cercetand noua lume. Acum 5 ani nu erau foarte multe informatii despre recoltarea de celule stem; desi existau pe piata companii(doua, daca nu ma insel) care efectuau recoltare, pentru noi, oamenii simpli, parea ca e doar la faza de proiect ori de neincredere.
   Anul trecut, in mai 2013 a venit pe lume surioara puiului de om, o fetita mica, firava, cu ochi mari, curiosi si zambet angelic. Inca din primele saptamani de sarcina am fost intrebata de medic daca vom opta pentru recoltarea de celule stem; curiosi, am cerut detalii, ulterior cautand informatii si in mediul online: pareri ale clientilor si bineinteles variantele banca/pachet.
   Am stat in dubii sa optam pentru recoltare....sa nu facem acest pas...in final, am decis sa luam copiilor "centura de siguranta"-cum bine definesc marea majoritate a clientilor aceasta optiune, respectiv recoltarea de celule stem. Ne dorim copii sanatosi, asa ca, pentru linistea noastra, am hotarat sa le punem putin "praf magic" deoparte, in caz de, Doamne fereste, soarta le va juca feste, punandu-le piedici. Eu asa le numesc, deoarece celulele stem sunt salvatoare de vieti:
-->  Alba, o fetita din Spania, a fost diagnosticata la 2anisori, cu o forma rara de cancer la nivelul creierului
--> Chloe Levine, parea o fetita sanatoasa, insa la doar 9luni s-a constatat ca nu isi poate utiliza mana dreapta(leziuni cerebrale)
-->  baietelul Barrette suferea de diabet de tip 1
-->  micuta Harlow, la doar 3 luni avea o tumoarea maligna, ce-i bloga rinichiul.
   Acestia sunt doar cativa dintre copiii norocosi(http://www.cordcenter.ro/grupul-international-cord-blood-center.html), ce au luptat cu afectiunile, devenind eroi; ARMA folosita? Celulele stem recoltate la nastere: ele au fost COLACUL DE SALVARE, ele au oferit O NOUA VIATA!
   Intrebarea este: ce boli pot fi tratate cu ele? Iata o parte dintre:
-  ciroza, diabet zaharat de tip1, cardiomiopatii, osteoartrite, fracturi osoase, scleroza multipla, arsuri severe; tratamentul cu celule stem ajuta la regenerarea tesuturilor hepatic, pancreatic, osos, nervos, cardiac.
    Noi am incheiat contract de colaborare cu Cord Blood Center, prima banca de celule stem din Romania, ce are in prezent peste 65000 de familii ce au decis recoltarea de celule la nasterea copiilor lor. Nu am fost incantati de cifre ori renume, ci de rezultate si servicii; iata motivele pentru care am ales Cord Blood Center, in defavoarea altor companii:
- detine laboratoare si spatii de stocare proprii
- detine toate acreditarile necesare
- se situeaza pe primul loc in topul bancilor de celule stem din Europa ca numar de grefe eliberate in vederea efectuarii unui transplant
- metoda de procesare folosita asigura stocarea numarului maxim de celule stem
- garanteaza stocarea pe perioada nedeterminata
- "transplant fraternal"-este singurul program oferit de o banca de celule stem din Romania.
- "un cec in alb pentru copilul tau"-sprijin(185000euro) acordat parintilor ce recolteaza celule stem prin Cord Blood Center si care, pe viitor, au nevoie de un transplant autolog. aici http://www.cordcenter.ro/images/mminfo/BrosuraMoreBloodMoreCells.pdf gasiti mai multe detalii despre beneficiile celulelor stem.
   Iata cum a decurs contractarea:
- am sunat la firma, apoi ne-am intalnit cu persoana de contact din oras pentru mai multe detalii;
- am semnat contractul, ulterior am primit kit-ul de recoltare, corespunzator pachetului (de servicii) ales
- am luat coletul la spital, in sala de nastere
- a venit un reprezentant de la Cord Blood Center pentru a transporta coletul
- am fost instiintati in scris despre rezultatele analizelor
- am primit factura si GATA; totul a fost foarte SIMPLU. Ulterior, am aflat ca si medicul meu a optat tot pentru aceasta companie; parerea(ce nu mai necesita comentarii) doctorilor despre recoltarea de celule stem:
1185253_641743989192114_1590606907_n_400
   Zilele acestea am citit despre reusita oamenilor de stiinta, de a creea piele artificiala cu ajutorul celulelor stem ombilicare. Prin urmare, cat de curand, vom avea o lista mult mai lunga de boli/afectiuni ce pot fi tratate folosind acest "praf magic".
    Am decis recoltarea de celule stem; de ce? Am pus problema asa: " de ce sa ne para rau mai tarziu, ca nu am facut acest pas?" Un pas mic pentru o viata sanatoasa!

Articol scris pentru Spring SuperBlog2014!


Cris-Tim iti face copilul vedeta!


   Ce parinte nu isi doreste ca propriul copil sa fie o mica vedeta? Iar daca si strumful are inclinatii si pare sa isi doreasca sa fie in centrul atentiei, cu atat mai mult trebuie scos in fata reflectoarelor, nu?
   Cris-Tim a lansat provocarea primaverii: Cris-Tim te face superstar! E sansa copilului tau de a deveni cunoscut! Ai un copil intre 3 si 7ani? Iata pasii ce trebuie urmati:
- filmeaza-l pe micutul erou spunand "salam sasesc" si raspunzand la intrebarea "daca ai fi tu mama mea si eu as fi copilul, ce m-ai pune sa fac?"
- incarca filmuletul pe platforma concursului
- mandreste-te cu mica ta vedeta prietenilor si roaga-i sa il voteze!
   Campania se desfasoara in perioada 17martie-13aprilie, dar tu, grabeste-te, caci saptamanal se aleg 2 castigatori! In final, vor fi 8 finalisti talentati!
 Iata cum ar trebui sa arate un clip :
video
 
   Hihi, e copilul meu de 5 anisori, micuta mea vedeta!
Iar cireasa de pe tort e la final, desigur: Luiza, fetita care ne-a facut sa zambim larg in 2002:


luni, 24 martie 2014

Sa citim...


   Imi este dor sa ma rup de realitate, afundandu-ma in lumi ireale, creind si traind scenarii, regasindu-ma ori inventand personaje...imi este dor sa ma relaxez, tolanita pe un tolic tesut cu migala de bunica, intins cu mare atentie la soare, ori, cand acesta ardea prea tare, mutandu-mi trupul in leaganul improvizat de sub maretul si batranul tei...lasandu-l sa-mi umple narile, de oraseanca, de mireasca imbietoare, dorite de aer proaspat si placut...mi-e dor sa citesc...
    Vad o racire a noii generatii fata de lectura; iti da impresia ca, copiii zilelor noastre se maturizeaza mult prea repede, luind viata in serios ori risipind-o inca de mici, lasandu-se captivati de tehnologie, de jocuri electronice si alte gadgeturi; mi-ar placea sa vad in parc pe banca macar un copil cu o carte in mana, rasfoind-o cu sat si lasand-o sa ii hraneasca sufletul si mintea... la picnic, dupa ospat si dupa o raita serioasa de joaca, sa se odihneasca, relaxandu-se, citind...ori, pe acoperisul casei sau in copac, studiind atent si "traind" fiecare lupta a aprigelor personaje ori dansand saltaret la balurile de la curtea domneasca...sunt lucruri ce mi-au bucurat copilaria...(acum, copiii sunt tristi? parerea mea este ca: da, sunt) mie si altor mii de copii de-o seama, caci, pe vremea cand eram copil, dragostea pentru lectura ne era implementata si adoram sa mergem la biblioteca, in cautare de comori; pentru ca, mai apoi, cand ne intalneam la joaca sau la scoala sa impartasim idei, pareri; mereu mergeam tantosa, cu un vraf de carti subsuoara, parcurgand voios drumul de la biblioteca catre casa, nerabdatoare fiind sa purced in noi calatorii.
    In gradinite ar trebui sa se organizeze o data pe saptamana "ziua lecturii" sau "ziua povestilor", o zi in care sa se desfasoare doar activitati legate de carte (diferite jocuri, piese de treatru, lectura, poezii, etc), adaptate, bineinteles, varstei; o zi pe saptamana in care strumfii sa invete cat este de important pentru suflet, minte, pentru tine, ca om, sa asculti o poveste, sa citesti.
   Pentru elevi, ar fi binevenita o campanie de genul: "Schimb de carti si de pareri", care sa aiba ca idee principala trocul (sa zic asa, desi e vorba de aceeasi categorie de obiecte, respectiv cartea, dar cu coperta si continut diferit:)): fiecare copil sa citeasca o carte din biblioteca proprie, apoi sa decida inlocuirea ei cu o alta carte a altui copil (in momentul schimbului, sa fie nevoiti sa spuna cateva cuvinte despre continutul cartii, un mic rezumat sau un citat preferat, doar cat sa starneasca interesul pentru lectura). 
   Benefic si distractiv ar fi organizarea de tabere de lectura, in care jocul si cititul sa se impleteasca armonios; sa se faca mici concursuri/competitii de genul: desemnarea si acordarea de diplome pentru cea mai traznita pozitie de a citi ori cel mai frumos/interesant loc pentru lectura (pe parcursul taberei, unul dintre organizatori sa imortalizeze momentele inedite); pentru "cel mai bun povestitor" sau "cel mai bun recitator" etc.
    Editura All a lansat provocarea de a gasi mici solutionari a problemei (scaderea drastica a placerii de a citi, Romania clasandu-se pe ultimele locuri din UE la numarul de carti citite intr-un an pe cap de locuitor, ceea ce e alarmant), in cea de-a unsprezecea proba a competitiei Spring SuperBlog 2014, astfel, iata-ma retraind momente unice ale copilariei mele, ducand o lupta cu mine insami, revoltandu-ma pe neatentia mea in cresterea propriului copil (am realizat ca nu acord suficienta atentie lecturii...nu ii citesc suficient de mult, desi e la varsta la care povestile sunt parte din viata)...am revizuit biblioteca familiei, in cautare de carti pentru copii si carti de aventuri (caci e fascinat de pirati, lupte, dinozauri, zmei...), pentru a-i hrani mintea, imaginatia.
<strong>PIXI STIE-TOT - DINOZAURII</strong>   Saptamana aceasta este dedicata dinozaurilor (la gradinita), asa ca, strumful nostru s-a inarmat cu toata suita (mama dinozaur, tata dinozaur, 3 oua de dinozaur cu 3 pui mici in ele), colectia fiind intregita de cartea Pixi stie tot-Dinozaurii, de Cordula Thorner, carte pe care o rasfoieste necontenit, fascinat fiind de aceste creaturi.

  
 sigla ALL

sâmbătă, 22 martie 2014

Practica, perseverenta, dorinta


   Imi revine in minte, mereu si mereu un cantec din copilarie: 
"...Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii
Vom face ce-am vazut candva
Toate visele indraznete
In fapte le vom preschimba
Vom fi mesteri iscusiti
Sa va facem fericiti
Pe voi parintii ce veti fi
La a doua tinerete in 2000..." Invatam, straduindu-ne sa fim printre fruntasii clasei, visand ca vom deveni oameni cu locuri de munca bune, oameni pregatiti pentru viata. 
   Acum? In zilele acestea, din pacate, copiii nu mai constientizeaza importanta scolii, a invatatului...poate, nici parintii nu se implica atat cat ar trebui, in educatia lor or dau mereu vina pe anturaj; gresit! caci, daca esti om cu coloana vertebrala, nu poti fi influentat negativ de anturaj, corect? Un gust amar am mereu cand citesc postari scurte sau mai lungi, cu n greseli gramaticale; e dureros sa vezi ca multora pur si simplu nu le pasa; sa nu mai vorbesc de slabele rezultate de la simularea de bac: aceasta e adevarata valoare a tarii! O valoare ce trebuie schimbata, clar!
   Sunt elevi care invata,elevi care nu invata, dar isi dau interesul sa obtina note de trecere si elevi carora nu le pasa. Toti, insa, trebuie sa fie cu adevarat pregatiti pentru viata, pentru a se integra in societate si a duce o viata frumoasa; intrebarea este: cum? Iata cateva idei:
PRACTICA-e importanta practica, caci degeaba inveti la o materie daca, pus in fata faptului, nu stii sa te descurci; or, in viata nu iti cere nimeni definitii, citate, ci rezolvari; propun ca in scoli sa se faca mult mai multa practica.
PSIHOLOGIE-propun ca psihologia sa fie introdusa ca materie obligatorie inca din clasele mici, iar orele sa fie sustinute de un psiholog (nu profesor); sa se puna accentul pe deschidere, comunicare.
VOLUNTARIAT-consider ca e benefic voluntariatul (la camine de batrani, scoli pentru copii cu nevoi speciale, spitale, etc) facut de elevi; astfel, pot constientiza mai usor ce inseamna viata si cum trebuie pretuita, traita si mai ales cum si cat trebuie sa te pregatesti pentru ea.
ASA DA, ASA NU-jocuri de genul asa da, asa nu: elevii sa fie pusi in fata unor cazuri concrete, reale, sa decida daca e bine sau rau, ce e bine, ce nu; studii de caz.
CERCETASI-eu nu am auzit pe nimeni sa mearga in tabere de genul; nu am auzit eu sau nu se organizeaza? Caci, sincer, elevii ar invata foarte multe.
CONSILIERE pentru parintii ce nu considera scoala un lucru benefic.
   Acest articol l-am scris ca urmare a provocarii lansate de  Reeija, magazin online de genti din piele pentru femei, sustinatoare a comunitatii, prin campanii de colectare rechizite/carti si donatii (doneaza 2% Fundatiei Agapedia).
   reeija

vineri, 21 martie 2014

A rade sau a plange...



   Sambata, 29 martie  A rade sau a plange...asta e intrebarea ce imi freamata sufletul...Fiecare dintre noi purtam masti, mai vesele ori mai triste, mai indraznete sau mai subtile...masti dure ori masti binevoitoare; viata vesela si trista, lumea buna si rea, verdeata si uscaturile...toate, dar toate, ma duc, cu gandul la teatru-arta ce a fost, este si va fi acel must have al sufletului nostru; este hrana fara de care am inceta sa mai fim oameni, fara de care ne-am inchide in carapace, uitand de tot ce e frumos de fapt, in aceasta lume...
   Tehnologia...oh, tehnologia a inceput incet-incet sa ne acapareze, sa ne rapeasca mult prea mult din timpul atat de pretios, macinand spre risipire trairile...lipsindu-ne de sentimente profunde...o piesa de teatru iti descatuseaza sentimente, te face sa traiesti cu adevarat; inca de mici, copiii ar trebui sa fie educati in favoarea culturii, pentru a le starni interesul de...frumos. Caci, daca nu stii/cunosti un lucru, nu ai cum sa te bucuri de el, nu? Si de ce sa ii privam pe cei mici de latura minunata oferita de teatru?
Fotografie: Cele trei sărbători vesele ale evreilor sunt: Oscar, Nobel și Purim. Oscarul tocmai s-a încheiat...Nobel-ul l-au luat alții ... de Purim ne ocupăm noi ;)

Teatrului Evreiesc de Stat va invita pe 16 martie, ora 18:30 la premiera spectacolului ”Purimșpil - O comedie!”, pentru a sarbatori impreuna cu voi Purim-ul
Si pentru ca stim ca veti fi alaturi de noi intr-un numar foarte mare, spectacolul va avea loc la Palatul National al Copiilor...multe locuri (mare parte din ele deja ocupate), multe glume,  voie buna si ....cate un cadou pentru fiecare spectator - o masca realizata de actorii teatrului...doar e carnaval, nu?

Distribuție:Leonie Waldman Eliad, Maia Morgenstern, Cornel Ciupercescu, Nicolae Calugarita, Roxana Guttman, Mihai Ciuca, Geni Brenda, Dorina Păunescu, Luana Stoica, Alexandra Fasola, Neculai Predica, Veaceslav Grosu, Arabela Neazi, Carcei Christina, Mihai Prejban, Nicolae Botezatu, Cabiria Morgenstern, Viorel Manole, Bantas Viorica, Marius Calugarita, Darius Daradici, Iolanda Covaci, Mirela Nicolau, Natalie Ester, Monia Pricopi, Anka Levana, Dragoman Mircea, Diana Manaila, Tugulea Tinca
Regia: Andrei Munteanu

Mai multe informații despre spectacolele TES:
www.teatrul-evreiesc.ro
Rezervari bilete: rezervari@teatrul-evreiesc.ro, tel:074.321.5998.   Ma fascineaza trupele de teatru, acei oameni fenomenali, ce pot trece de la o stare la alta, ce reusesc sa transmita publicului trairi fel de fel, de la cele obisnuite, la unele nebanuite (mirat vei fi mereu, de cat de mult "poti trai" o piesa buna de teatru); eu una, la teatru ma simt ca un copil la circ; si nu, nu ma refer la faptul ca e "comic", poate, ci la starea mea ca om, ca persoana, caci, inainte de piesa ard de nerabdare, emotionata, in timpul piesei sorb fiecare cuvant, gest, al fiecarui actor in parte, traind "cu fiecare por" al trupului si sufletului scena, apoi, la final, retraiesc momentele, povestind zile intregi si pastrand in suflet admiratia sincera pentru actori, pentru acei oameni minunati care ne readuc mereu cu picioarele pe pamant, reusind sa ne sustraga din viata aceasta tumultoasa, plina de masti si tehnologie, din aceasta lume, in care timpul nu mai are valoare...Si, cum sa nu-mi placa teatrul, daca Iasul pastreaza vie cultura si de aici, din Iasi au izvorat institutii renumite, de mare valoare pentru publicul larg; de exemplu, Teatrul evreiesc de Stat a fost inaugurat in targul moldovenesc, ca apoi sa fie mutat in capitala, la Bucuresti. A trecut printr-o perioada dificila cultura, teatrul, in general, insa, inimile mari au sustinut si pastrat valorile sus, cat mai sus. De curand marea noastra Maia Morgenstern spunea "identitate-demnitate-specificitate-unicitate"...egalitate ce spune tot...

 Aplauze pentru ei!

Articol scris pentu Spring SuperBlog2014!

joi, 20 martie 2014

Gandim romaneste, ne imbracam romaneste


   Imediat dupa finalizarea liceului, am plecat din orasul natal pentru a urma o facultate, considerand ca nu "esti om pe picioarele tale" daca nu ai studii superioare; am incununat cu brio scoala cu munca (m-am ambitionat inca din primul an de facultate sa ma angajez-initial part time, apoi full time, la un supermarket, aproape de caminul studentesc), reusind in cei 5ani de studiu sa iau si bursa. 
   Am urmat cursurile Facultatii de Textile-Pielarie, crezand ca este de viitor (in acea perioada, industria romaneasca era in floare, mergea bine), insa, nu a fost sa fie asa; m-am trezit,dupa 5 ani de invatat, cu diploma in mana, trimitand sute de CV-uri, sperand...m-am "lovit" de usi inchise, un sistem dezorganizat, o industrie in declin...un gust amar si o mare parere de rau...nu pentru ca am urmat aceasta Facultate, ci pentru tara noastra, ca nu stim sa valorificam puterea de munca, mana de lucru, cunostintele in domeniu, in favoarea Romaniei, plafonandu-ne, lucrand in sistem semilohn sau lohn. Inclusiv la ore, la diverse obiecte, eram pusi sa facem diferite studii de caz si proiecte referitoare la acest aspect; foarte putin s-a pus accentul pe a face ceva pentru tara, pentru industria textila 100% romaneasca. Am mers acum ceva timp in Italia, de unde am cumparat diverse obiecte vestimentare; cu stupoare am citit eticheta unui produs "made in Romania"-pai de ce? De ce sa nu producem noi, romanii, pentru Romania? De curand, am facut o comanda online de pe un site UK-acelasi lucru: o pereche de pantofi "made in Romania". In cazul acesta, nu platim noi de doua sau trei ori mai mult pretul fata de cel normal? De ce sa nu pot cumpara aceste produse direct din tara?
   Revoltata pe sistem, m-am hotarat sa incerc sa schimb ceva; mi-am propus, sa scot in lumina calitatea produselor romanesti, pentru a nu mai fi nevoiti sa platim un nume, un brand; calitatea e aceeasi, iar, fie vorba intre noi, nu purtam hainele sau incaltamintea cu eticheta atarnata (pentru a ne fali cu brand-ul). In plus, hai sa facem produse pentru noi si sa exportam acelasi tip de produse (dar 100%romanesc), pentru a ne fali cu ceea ce stim si putem sa facem si a inflori astfel economia tarii; sa nu mai fim doar robotii priceputi.
   In lupta cu mine insami, pregatind armele impotriva sistemului, am gasit un aliat foarte bine structurat, ce s-a "nascut" tocmai pentru a promova industria textila romaneasca, pentru a o pune intr-o lumina favorabila, caci asta merita; este vorba de AfaceriTextile.ro, un portal  ce ofera un mediu profesional pentru intalnirea dintre producator, distribuitor, exportator, vanzator si cumparator de textile. In lista de furnizori gasesti atat pe cei autohtoni, cat si din intreaga lume, in functie de necesitatile, nevoile tale. Site-ul este structurat bine, cu diverse motoare de cautare, realizat simplu, pentru a facilita gasirea solutiilor; acopera toata gama de produse/servicii ce ar putea fi utile in domeniu, de la fibre la tesaturi, de la utilaje la produse finite. E piesa de rezistenta si puternica rampa de lansare pentru micii/marii intreprinzatori, caci aici gasesc tot ceea ce este necesar unei mici/mari companii, fie ea de productie ori comert. Catalogul de produse, catalogul de companii si rubrica cereri-oferte sunt cheia succesului! Incearca!

miercuri, 19 martie 2014

O vacanta minunata


   Era tarziu, asa ca, incet-incet, lasam joaca si impartim pijamalele...
- Uite, mami, Pluto trebuie sa doarma si el, nu? Mickey Mouse unde are patutul? 
Vorbind, aseza cu mare atentie si drag patuturile fiecaruia in parte (improvizate, desigur, din diverse bucati de material, piese de lego, buretei pe post de perne), apoi ii alinie...
- Minnie, vino langa Mica sirena; Donald? hey, Donald, unde esti? Iar te-ai ascuns?
Zacea trist jos, langa dulap...
- Hei, aici erai...iar te-ai ratacit, puiule! imbratisandu-l tare de tot
- Goofy...hihi, era sa te uit; aici, baiete, hai la nani, ca sa cresti mare!
   La televizor rula deja povestea cu Winnie de Plus, semn ca e foarte tarziu... Strumful, terminand de asezat plusurile, isi atinti ochisorii si asculta cu mare interes povestioara de seara. Am inchis apoi televizorul, am aprins lampa de veghe si ne-am urat somnic pufos.
-Noapte buna, prieteni buni, noapte buna Mickey...noapte buna, Donald...noapte buna, Minnie...
Le ura o noapte linistita fiecaruia in parte, dupa care, curios, ma intreba:
- Mami, cand vor creste mari? Daca le dau mai mult de mancare vor creste, nu? se vor face mari, mari, cat...casa....ba nu (facand ochii mari), mari....de la cer pana la pamant de mari...dar, daca le pun putin praf magic pe ele, vor putea vorbi cu mine, nu? Asa cum vorbesc eu cu ele...
Ce gandea spunea din suflet...din suflet de copil...I-am zambit doar, vazand cat e de frumoasa copilaria...
De Craciun, surioara lui a primit o diadema cu urechi, cu urechi de Minnie Mouse; o, cata veselie pe copii, cand au vazut cadoul, mai ales ca Mosu' l-a adus direct de la Disneyland!
- Ce e Disneyland, mami? E o tara? A, stiu...e un taram fermecat, nu?
- O, Disneyland...da, e frumos acolo...uite cum facem: acum e tarziu si trebuie sa inchidem ochisorii, pentru a veni Mos Ene sa ne daruiasca vise frumoase si somn pufos; maine, dupa ce vii de la gradinita, iti voi arata cum este acolo si ce este acolo, bine? Spunandu-i asta, i-am dat pupicul de noapte buna si...ssst, deja a adormit puiul...dragul de el...
sursa
   O, cat e de mare! Uau, mami!! Ne urcasem in avion, toti patru (noi si cei doi copii), pastrand un strop de magie; nu le divulgasem destinatia, caci vroiam sa le facem o surpriza...in general facem asa, spunandu-le: "aveti ceva cu aventura?", e o expresie folosita des de catre noi, cu sensul de "traieste, experimenteaza, aventureaza-te". De foarte mult timp planuiam o asemenea vacanta si iata, acum, am gasit o oferta mai mult decat avantajoasa, beneficiind de o reducere early booking 25%; intamplator am zarit-o, navigand intr-o zi pe internet, in cautarea unei posibile aventuri...ne doream, in principiu, sa beneficiem de unul din sejururile externe propuse de agentiile de turism; CND Turism, se pare ca ne indeplineste visul:). Dupa doar 2ore, eram deja in aeroport, la aterizare...Am calatorit cu AirFrance, unul dintre motive a fost oferta lor: pentru fiecare parinte platitor, un copil de pana la 12ani platea doar taxele de aeroport;oferta ce ne-a avantajat, ambii copii avand sub 12ani. Pentru cazare, am optat pentru un hotel "marinaresc", caci strumful nostru cel mare iubeste marea si se viseaza de multe ori navigand, cu 3nopti cazare si 4zile intrari in parc. Camerele sunt pictate in albastru si alb (specific marinaresc), iar Captain’s Quarters Bar, Fisherman’s Wharf, Cape Cod si Yacht Club abia asteapta sa rasfete oaspetii cu preparate speciale, cu specific international si pescaresc.
- Unde mergem, unde suntem? Batea unul dintre copii din picioare, emotionat
- Vei vedea, ii sopteam mereu, zambind.
 Am mers la hotel, ne-am cazat, apoi, imbracati lejer, am pornit in...cercetari :)
- Mami, tati!!! Mickey!! E Mickey! Uite, Goofy e aici ...si Donald...si Daisy...
- Aici e Disneyland...acesta e taramul fermecat...ii spun vesela, bucurandu-ma mai mult de bucuria lui, desi, recunosc, mi-am dorit si eu de mica, sa ajung aici si acum emotiile sunt atat de puternice de reusesc sa imi aud bataile inimii.
Mickey Mouse and his friends in their Pajamas in Front of the Main Street Train Station at Disneyland Park
sursa
 Va fi un sejur minunat, gandesc...uitandu-ma fascinata in toate partile, caci eram deja inconjurati de personaje mari, vesele, viu colorate, cu voci pitigaiate ori baratonale.  In departare se vede o corabie de pirati; sa inceapa aventura, zic!
Fotografie: Ship ahoy! An amazing adventure lies ahead – all we need now is some budding buccaneers! ;-)
sursa

  Carusele, poze cu personajele, dans si voie buna, trasee ciudate ori interesante, infricosatoare ori indraznete...a fost o zi plina, pe cat de obositoare, pe atat de captivanta si fericita; m-am simtit din nou copil, traind cu emotie fiecare clipa in parte, alaturi de copiii mei.  Seara, Castelul Albei ca Zapada te atragea ca un magnet sa te apropii...
Fotografie: Sleeping Beauty Castle has taken on a breathtaking green hue before #DisneyDreams in celebration of Saint Patrick’s Day! ;-)
sursa
   Razele soarelui poposisera pe pleoapele-mi grele, insistand sa le deschid...sa ma trezesc...uf! a fost doar un vis?


logo CND Turism - bunArticol scris pentru Spring SuperBlog 2014!

luni, 17 martie 2014

A slabi natural...


  
 Ma relaxam azi in fata televizorului, butonand in nestire, in cautare de...ceva interesant- un film bun, un reportaj, un documentar...am constatat ca la ora pranzului, pe nenumarate canale te intampina reclame la diverse produse minune, care te ajuta sa iti mentii greutatea ori sa slabesti de la 5 la peste 40kg, fara efort...oameni cu zambete false ce pozeaza in persoane fericite si multumite...din punctul meu de vedere, doar falsuri si vise desarte...sperante eronate pentru cei ce cred ca pot slabi peste noapte...pfiu, si se difuzeaza fix la ora pranzului, cand majoritatea "indraznesc" a manca :).
sursa
  

 In adolescenta eram complexata de felul in care aratam...purtam mereu bluze lungi, pana sub fund, cat mai largi, iar fuste nu existau in garderoba mea...ei, mint, aveam la un moment dat doua fuste lungi pana la pamant :))...Se vehicula, pe atunci, ca supa de varza ar face minuni, asa ca, mi-am luat inima in dinti, m-am ambitionat si timp de 4zile am consumat doar supa de varza (mancam in orice cantitate, nu conta...insa, recunosc, dupa primele doua portii deja nu-mi mai trebuia...); rezultatul? am dat jos burtica, in rest, nici o modificare; am fost fericita pe moment si in urmatoarea saptamana, apoi a inceput iar sa se depuna grasimea. Se stie, minunile nu tin mult.
  

 De cand ma stiu am o greutate de 53-55kg...insa, intr-un an, dupa 3luni de stat pe litoral (am lucrat la o gogoserie), m-am intors acasa cu 60kg...cum aratam? ca o gogoasa; cel putin, asa m-a alintat o foarte buna prietena "ooo, ce gogosica esti! ce pufoasa esti!"; cele 6 kilograme in plus "trageau mult" la aspectul fizic; hainele stateau sa pocneasca pe mine...prietenii erau uimiti de brusca schimbare, eu insami nu ma simteam deloc bine; asa ca, dupa ce m-am inchis in casa cateva zile in care am plans, am meditat, m-am certat pentru abuzul alimentar, am hotarat sa renunt la a manca seara dupa ora 18; rezultatul? zero. In momentul in care am revenit la mesele haotice (exact cum erau inainte de ingrasare), am inceput sa slabesc, pana am ajuns la greutatea initiala-fara nici un alt efort. Consider ca psihicul a fost cel care m-a ajutat; degeaba incercam sa nu mananc seara, daca eram stresata...in momentul in care am inceput sa ma relaxez si sa nu mai fac asa un caz din kilogramele in plus, a inceput sa functioneze. Deci, importanta este starea de spirit, pe langa ambitie!
sursa




   Sa va spun despre mitul painii: se spune ca, atunci cand nu consumi paine, slabesti...sau, cel putin, nu se aduna kilogramele, nu se depune grasimea...FALS, din punctul meu de vedere; tot in adolescenta, din varii motive am refuzat consumul de paine timp de 6 luni; rezultatul? zero, sau chiar un kilogram doua in plus.
    Auzisem ca lamaia ar face minuni, in ceea ce priveste arderile; iti mentii greutatea/scazi in greutate, daca bei dimineata pe stomacul gol un pahar de apa calda cu lamaie...de-o fi asa sau nu, nu stiu, caci pentru mine cafeaua e cea mai importanta in momentul in care deschid ochii...In acest moment nu am foarte mari probleme cu greutatea, desi, pentru a ma simti mai bine, as renunta cu drag la 3-4kg; in acest semn, nu fac mari eforturi, ci ma distrez folosind steaper-ul; vazusem ca a aparut pe piata un produs 100%natural, ce are la baza lamaia verde; pare tentant, mai ales ca, pe langa beneficiile promise (imbunatatirea digestiei, respiratie, arderea grasimilor, prevenirea cariilor, petelor de pe dinti, intarirea gingiilor, intarirea sistemului imunitar, intarirea oaselor, scaderea colesterolului, etc), este si produs romanesc si...de e 100% natural, rau nu poate face, nu?

 lemo_3Dlemo_silhouette_logo
Articol scris pentru Spring SuperBlog2014!


  

sâmbătă, 15 martie 2014

Contureaza-ti frumusetea...


   Acum doua luni, intamplator, am revazut o buna prietena din copilarie...(era cea mai dulce fetita, cu parul lung, balai, prins in cosite, ochi negri, patrunzatori, curiosi, zambet angelic; era o eleva exceptionala si o prietena de neinlocuit-o fire vesela cu suflet frumos, o persoana buna cu inima mare)...impingea greoi un carut in care statea tantos un copil minunat; cu cealalta mana tragea dupa ea (mai mult fortat, caci opunea inversunat rezistenta) un baietel de vreo 3 anisori. 
   Ea, cu parul ravasit (cred ca nu apucase nici sa il perie), cu cearcane adanci, imbracata modest... Ma vede si imi zambeste larg (inconfundabil zambet, imi zic); am purtat o  scurta conversatie, (caci era extrem de grabita) in care mi-a povestit, in mare, ce a realizat pana acum: are 2 copii minunati pe care ii iubeste enorm, pe care-i ingrijeste mai mult singura, ca uneori simte ca e depasita de problemele si sarcinile zilnice. I-am spus atat: "Indrazneste, relaxeaza-te, traieste!".
   Acum 3 zile am simtit nevoia sa o revad, pentru a depana amintiri; ne-am intalnit la o cafea; purta aceleasi haine modeste...dar ii stateau atat de bine...radia de frumusete, de fericire...parul avea un farmec aparte, tenul era luminos, scotandu-i licarirea ochilor in evidenta, un machiaj simplu ii evidentia naturaletea si trasaturile frumoase; imi zambi: "Te-am ascultat! Iti multumesc pentru sfat!"
   Parea relaxata...mi-a spus ca, dupa scurta noastra intrevedere a hotarat sa schimbe ceva in viata ei si a decis ca, o zi pe saptamana sa si-o dedice ei si numai ei, rasfatandu-si trupul si mintea la Centrul Shakti, un loc in care esti tratata ca o printesa...masaj, reflexoterapie, make-up, manichiura/pedichiura sunt doar cateva dintre serviciile salonului.
BINE AI VENIT IN LUMEA SHAKTIMi-a spus ca preferatul ei este masajul cu bambus, deoarece o revitalizeaza total:

 Articol scris pentru Spring SuperBlog2014!

vineri, 14 martie 2014

Citim de pe eBook?


   Copil fiind, mergeam cu drag la biblioteca, mandra fiind ca am permis si ca imi pot alege cartile preferate...mergeam timid, dar plina de curiozitate printre rafturile inalte, pline de povesti cu zane, romane pline de farmec, poezii imbietoare...ma pierdeam de multe ori pe culoarele semiintunecate ale incaperii, rasfoind carti felurite; cautam mereu cartile vechi, cu pagini galbene-doar acelea imi starneau cu adevarat interesul si doar pe acelea le citeam cu mare drag, pe nerasuflate...
   Acasa, aveam rafturi lungi, pline de carti, insa nu aveau acel vino'ncoace, ca la biblioteca; citeam cand si cand din biblioteca familiei si cand o faceam, parca dura o vesnicie pana la deznodamant. In fiecare vara mergeam la bunici la tara si mare imi era bucuria cand scotea bunica un teanc inalt de carti invechite si prafuite de vreme si imi spunea :"uite, sa ai ce citi, la umbra, sub tei"; de fiecare data imi "prezenta" alt morman de carti...Aveau bunicii, in curte, un tei mare, cu o coroana impresionanta, cu crengile pana la pamant...avea peste 100 de ani; in zilele toride, imi placea sa ma dau in leagan (era unul improvizat-o scandura+sfoara groasa, si un tolic tesut de bunica, "sa tina de moale"-legat foarte bine de ramuri) si sa ma transpun in povesti...sa traiesc precum/cu personajele din carti, sa fiu o micuta printesa rasfatata ori sa ma lupt cu un zmeu cu 8 capete...sa fiu o stea ori sa fiu regina...eram copil, era racoare, era bine...timpul parca statea in loc...moment prielnic de citit.
   Am crescut, am ajuns la facultate, unde am inceput sa ma rezum doar la cititul cartilor/cursurilor...in paralel ma angajasem, iar timpul pentru lectura de placere era practic inexistent...Acum sunt mama a doi copii grozavi; imi este dor sa ma relaxez cititnd...uitand de toate si de toti, uitand de lume, de pamant, de timp...tehnologia s-a infiltrat, fara sa ne intrebe, in vietile noastre, a tuturor, rapindu-ne mult prea mult timp; timp, pe care il putem folosi relaxandu-ne citind, de exemplu. Am mers anul trecut la picnic si, dupa ce am pregatit gratarul, ne-am infruptat din bucate, am jucat tenis, carti, fotbal, a urmat o perioada de respiro, de "program de voie" pentru fiecare dintre noi; un bun prieten a scos din geanta o chestie...ca o tableta...si-a atintit ochii pe ea, clipind rar...se incrunta usor, apoi zambea in coltul gurii...Hm, imi zic..., ce face, acolo? Ma apropii curioasa:
- Ce faci aici?
- Citesc...imi raspunse, ridicand, cu greu, privirea
- Cum citesti? Ce citesti? Stiri? (crezand ca navigheaza pe net)
- O carte, spuse scurt
- O carte? Dar ce e asta? intreb mirata, iritandu-l probabil cu "nestiinta" mea
- E un eBook.
   eBook Reader Kindle Wi-Fi (Negru)Vazand ca nu e prea vorbaret, ma retrag usor, ingandurata; ajunsa acasa, caut pe binecunoscutul google cuvantul eBook si aflu ca e intr-adevar un gadget util; pe care mi-ar placea sa il am; iata si de ce:
- imi confera mobilitate (il pot lua oriunde)
- e de dimensiuni mici
- nu are file, deci riscul distrugerii (in joaca) de catre copii e zero
- caracterele pot fi micsorate/marite (nu-ti mai obosesti ochii...pfiu, evitam cartile cu scrisul marunt...pur si simplu le uram).
   Inarmata cu aceste informatii, purced la cautarea unei oferte; asa fac mereu: imi pun la punct dorintele, apoi caut cel mai bun pret pentru acel produs; si cum pot face asta mai bine decat online? simplu si comod. Oferte de eBook sunt multe, tentante, dar prefer sa aleg cu mare atentie...Iata, de exemplu acest Kindle pare perfect..."aprofundez" caracteristicele...ecran E Ink (se foloseste acelasi tip de cerneala ca la printarea cartilor, insa aici e vorba de afisare electronica, prin urmare nu iti obosesc ochii), reflecta lumina precum hartia obisnuita; bateria, o data incarcata, "te tine" pana la o luna, ceea ce e mare lucru, scapi de stresul "oare se descarca?", carcasa nu se supraincalzeste ca telefonul mobil sau tableta, de exemplu, permite marirea/micsorarea fontului in 8pasi; cautarea intr-o carte, biblioteca ori pe o pagina web este extrem de simpla.
   Ei, da! In acest moment pot spune ca iubesc tehnologia! Folosind un asemenea gadget, imi pot relua lecturarea, de care imi este atat de dor...

Articol scris pentru Spring SuperBlog2014!logo_marketonline_mic

Quicky iti potoleste foamea


Quicky.ro Cucina La Karyna Platou Cald Karyna pentru 7 Persoane


   quicky...Intamplator am aflat de Quicky si curiozitatea m-a impins sa imi fac repede cont...cat a durat introducerea datelor solicitate? Aproape un minut...hm, imi zic, asta-i de bine...se misca repede...sa vad mai departe ce ofera...
   Navighez timid pe site, in cautare de comori culinare, caci, de multe ori te simti satul de aceeasi mancare traditionala si bati gongul ca vrei ALTCEVA, ori, pur si simplu explodezi numai la gandul ca trebuie sa gatesti iar, sa stai ore intregi in miros, fum, abur, mormane de ingrediente si la final, teancuri de vase si atunci cauti un colac salvator...
   Dupa realizarea contului, mi-au aparut in partea dreapta a ecranului nu mai putin de 21 de categorii, din care sa tot alegi...pana culegi...in functie de pofta de moment, bineinteles; caci, de cele mai multe ori papilele gustative sunt cele care decid ce, cand si cat; ai de ales de la mancare chinezeasca, libaneza, armeneasca, turceasca, vietnameza ori chiar traditionala, la preparate americane, italienesti, ori produse fast-food...prajituri, sucuri...gasesti orice si-ar putea dori inimioara. In momentul selectarii unei categorii, iti apar instant toate restaurantele/localurile, fiecare avand numaidecat lista de meniuri/preturi; am constatat ca e extrem de simplu de utilizat site-ul, comparativ cu altele de profil; aici exista transparenta-iti apare in partea stanga lista, pe centru meniurile cu poze+preturi atasate, iar in partea dreapta cosul de cumparaturi (in care poti face modificari, de vrei).
   In plus, abonandu-te la newsletter-ul Quicky, primesti oferte speciale si esti la curent cu promotiile! Si, sa recunoastem, cui nu-i plac micile surprize din casuta postei virtuale?
   In acest moment, sunt on, stand la dispozitia pofticiosilor, nu mai putin de 65 restaurante, cu peste 5731 preparate, ceea ce e mare lucru, zic eu, pentru ca ai de unde alege:). Fiecare restaurant are detalii referitoare la:
- meniu
- istoricul restaurantului
- livrare
- parerile clientilor-aceasta rubrica o ador pur si simplu, caci, pentru mine personal, trage greu la cantar...in ceea ce priveste mancarea, tin cont, in luarea deciziilor, de parerile celor care au testat, gustat, savurat; pentru a nu da gres, citesc repejor toate review-urile, inainte de a comanda.

   Fix in acest moment, m-as infrupta din aceste delicatese facute cu maiestrie de priceputi bucatari...asa...fara nici un motiv anume...doar pentru ca e joi 13 si pentru ca, colindand pe site, am inceput sa poftesc, ca un copil mic...Un rasfat culinar e binevenit oricand, mai ales ca nu gatesti tu...hihi.
Quicky.ro Cucina La Karyna Meniu DietaQuicky.ro Cofetaria Minimal Tort Mousse 1.5 kgSi, de am reusit sa va fac pofta, sa nu ezitati a calca pragul virtual, dar prietenos, primitor, al prietenului Quicky! Va va satisface numaidecat si cea mai sofisticata dorinta!

La masa, va rog!

miercuri, 12 martie 2014

Un doctor de case...



   ...tresar, speriata...abia atipisem (imi soptesc, somnoroasa), desi, in realitate trecuse o noapte intreaga, care nu a vrut sa imi ofere acel somn pufos de care aveam atata nevoie, ci, o lupta...un vis zbuciumant, in care eram pusa la colt de obiectele cenusii din casa, lipsite de stralucire, de farmec...s-au revoltat, reprosandu-mi ca nu am grija de ele, ca nu le mai ofer dragoste, sprijin, daruire...ca nu le mai pun in valoare gratia si nu .le mai prezint, ca odinioara,  bunilor prieteni ce ne trec pragul...

   Am intrat in cateva magazine de profil, insa, nestiutoare mica, cum sunt, cum am intrat, asa am si iesit...poate, putin dezamagita...de ce? pai...incaperi ticsite de lucruri frumoase, mici si mari, utile si decorative, noi ori vintage...consilieri de vanzari ce stau intr-un cot, nebagandu-te in seama ori uitandu-se plictisiti la ceas, sperand sa se faca ora de plecat acasa...fie angajati ce te pandesc doar printre rafturi, pentru ca nu cumva sa te impinga pacatul sa iei ceva fara sa platesti ori sa deteriorezi un obiect... si in cel mai placut caz, persoane zambitoare, care te intreaba politicos "va pot ajuta?", "cautati ceva anume?"...insa, nestiind sa te consilieze corect, pentru a fi la final multumit de achizitii si bineinteles de amenajarea incaperii ori casei; angajati ce iti pot vinde orice si oricum, netinand cont de conditiile unei reusite in ceea ce priveste designul; persoane ce iti pot prezenta n produse, tu le alegi pe cele care iti plac, pleci bucuros din magazin, insa, ajuns acasa constati ca...a iesit un "ghiveci"...ceasul verde nu se aseaza bine pe peretele bleu...setul de cesti cu inimioare nu-si gasesc locul intre canile uni, draperia, de care te-ai indragostit pe loc si iremediabil, nu se asorteaza cu mobila...

     ...atunci cand te doare ceva, mergi la medic...atunci cand ai o depresie, la specialist...corect, nu? deci, orice durere are leac si exista acolo, undeva, cineva care te poate ajuta...hm...la cine ar trebui sa apelez pentru...PUF aparu deodata un fum in urma caruia ramase un tanar chipes, imbracat in costum, prezentabil...in acel moment ma uit la mainile ce mangaiau o lampa veche, achizitionata de curand de la un anticariat, framantata de ganduri si idei...oups! un duh? sa fie, oare, real? Eu stiam ca e doar o poveste...
Aladin și Lampa Fermecată
http://brasov.zilesinopti.ro/activitati/aladin-si-lampa-fermecata.html
  
   Tanarul imi zambeste sincer, adresandu-se fermecator:
- Buna ziua, sunt Doctor Deco! Cu ce va pot fi de folos?
- Mmmm....Doctor....Deco?...incep eu sa ma balbai, derutata
Imi zambeste...
- Deci existi...exista un doctor pentru durerea mea...uite, de ceva timp, nu ma mai simt bine in casa...am/are nevoie de o schimbare radicala...am inceput sa am si cosmaruri, din cauza asta...trebuie sa fac ceva, dar nu stiu ce, nu stiu cum si nu stiu de unde sa incep...
- Ce fel de persoana sunteti?
- Sunt un om vesel, plin de viata, ambitios, caruia ii place miscarea, bunul gust si...o, si mai ales spatiul; am o problema cu spatiile inchise, aglomerate, supraincarcate (cum a devenit propria casa); ii raspund prompt, desi, intrigata putin de intrebare, caci, nu-i vedeam rostul...
- Stilul mediteranean se potriveste...clar. Raspunde Doctor Deco hotarat, sigur pe el. O persoana vesela ca dumneavoastra nu se poate simti bine si in largul ei decat intr-o incapere plina de culoare, chic, primitoare...
- Stilul...mediteranean...imi soptesc...parca am vorbi de mancare aici...
- Ati spus ceva? intervine in gandurile mele, Doctorul
- A, nu, ma gandeam...(incep sa ma fastacesc)...as dori sa modific fiecare coltisor al casei...imi doresc o schimbare radicala...
- Sigur, sigur, nici o problema! Rezolvam tot, dar pe rand...zambeste...incaperea se lumineaza brusc si iti da o liniste sufleteasca de nedescris...de parca totul s-a si rezolvat...
   Se spune ca exista doctori ce isi fac doar meseria...si  doctori ce iti iau durerea cu mana...ei, iata ca, acest Doctor Deco asa mi-a lasat impresia...ca poate vindeca totul intr-o clipa.
- Sa vedem...in bucatarie aveti asa...acestea dispar, aici punem o pata de culoare...acestea le putem reconditiona...aici finisam...; a inceput sa imi explice rar, clar, intr-un mod distins, pe intelesul meu ce si cum trebuie imbunatatit
- In camera de zi vreau sa scot in evidenta frumusetea acvariului si imi doresc inlocuirea canapelei...eventual cu niste fotolii...ori scaune...ce spuneti?
- Sigur, puteti opta pentru...sau pentru...(incepe sa imi dea variante de decoratiuni interioare, fix pe placul inimii mele; vorbeste frumos si parca totul in jur se modifica precum vorbeste...instant); iar in dormitor de ce sa nu modificati aici...iar in colt puteti pune o frumoasa lampa, care sa incununeze...

   Cand totul mergea struna....PUF, deodata disparu...in urma-i cazu o micuta hartie...leganandu-se, pica...ma aplec timid sa o ridic: e o carte de vizita: Zeta Boutique, Str. Blanari nr. 12, Bucuresti.

   Ma imbrac in haine de strada si ies in fuga...ma urc in taxi si...



...aici este...zambesc satisfacuta...acum stiu ce trebuie sa cumpar, pentru a-mi redecora casa :); Multumesc, Doctor Deco, soptesc in gand.

Articol scris pentru Spring Superblog2014!







luni, 10 martie 2014

Nunta? Un vis...


   Cel mai important si frumos eveniment din viata unei tinere indragostite ce si-a gasit perechea cu care vrea sa mearga prin viata, pas la pas, gand la gand, inima langa inima, traind impreuna clipele frumoase, luptand pentru aceleasi teluri, idealuri, razbind fiecare piedica, este nunta - momentul in care ea imbraca emotionata rochia de mireasa, pasind apoi stangaci, dar vesel, spre printul ce-i este sortit, declarandu-si iubirea, celebrand apoi unirea printr-o petrecere memorabila; de neuitat atat pentru miri, cat si pentru invitati.
   De mici copii, fetele viseaza la nunta de vis, pe care o vor avea, ca in frumoasele povesti citite de parinti ori bunici, apoi, crescand, incep a-si croi in minte felurite cadre, mai mult sau mai putin extravagante. Unele isi doresc o nunta modesta, in sanul familiei, altele, nunti mari, pline de grandoare, luxuriante; iata un salon (Salon du Mariage)ce vine in intampinarea tinerilor, oferindu-le toate conditiile necesare unei nunti perfecte:
- spatiu verde, presarat cu foisoare dragute, pentru invitati
- piscina
- saloanele au intrari separate, prin urmare, probabilitatea de a te intalni cu alte mirese/nuntasi este inlaturata
- salon fara stalpi, care sa impiedice o vedere de ansamblu si efectuarea unor fotografii reusite
-  designul modern al salii permite amenajarea dupa bunul plac; nu este vorba de restrictii de culoare, de exemplu
- restaurant cu bucatarie proprie, in care un foarte apreciat chef isi contureaza maiestria
- pentru invitatii din provincie, sunt puse la dispozitie un numar de 20 de camere
- toaleta speciala pentru mireasa (mi-as fi dorit sa am asa ceva, in momentul in care am fost mireasa, deci e un musthave:))
- ponton, deasupra piscinii, pentru mirii ce doresc un dans memorabil, diferit , un moment waw
- exista posibilitatea organizarii cununiei civile si religioase, in parc sau pe marginea piscinei (exact cum vedem in filme :), dragut, nu?)
- rubrica speciala de pareri ale mirilor, nuntasilor, se gaseste foarte usor pe site-ul propriu; din experienta spun ca, conteaza foarte mult parerea celor ce au avut contact cu o locatie, in luarea deciziilor, in ceea ce priveste organizarea unui astfel de eveniment.
   Eu, personal, ador mancarea buna si pun mare accent pe asta in momentul in care merg/organizez la o petrecere,la un restaurant; toaleta miresei este un musthave, clar (are nevoie de intimitate), foisoarele sunt dragute si utile :), caci, la un moment dat (la orice nunta), petrecaretii simt nevoia sa se refugieze in grupuri mici, iar faptul ca designul salii nu impune pretentii (se muleaza perfect pe orice dorinta de amenajare) este super; caci, in general, in cautarea locatiei perfecte, te lovesti de astfel de piedici, care, desi par mici inconveniente, la final constati ca nu a fost totul asa cum ti-ai dorit, adica PERFECT.

De vrei sa fii printesa, fii! Traieste-ti visul!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014!

duminică, 9 martie 2014

Cu farmec :)


   Sunt o persoana emotiva...recunosc si nu ascund acest lucru, caci nu o consider o slabiciune, ci o calitate; si, atat timp cat pot pastra anumite limite,e ok-inseamna ca TRAIESC, respir, si fiecare por freamata...e o zi speciala...femeile si mamele din intreaga lume isi sarbatoresc ziua ori sunt sarbatorite si rasfatate...isi canta statutul, se mandresc, cu ceea ce sunt, se lasa admirate si alintate...azi...inlatura orice "arma", se dezbraca de "putere", lasand slabiciunile, puritatea, gingasia sa fremete de bucurie...azi vorbim de sensibilizare, zambete, lacrimi de fericire, multumire, respect...
   Azi...o multitudine de sentimente imi freamata inima, sufletul, trupul...bucurie, dragoste, dezamagire, ura...regrete si sperante ce lupta necontenit...trairi de femeie...de mama...caci, da...femeia este de neinteles, se stie...acum rade, acum plange...acum lupta, apoi cade si o ia de la capat...
   Trecerea de la o stare la alta, sentimentele profunde, traite la cote maxime, au, inevitabil impact asupra organismului, asupra corpului, manifestandu-se prin valuri de calduri ori fiori reci; de cate ori nu ai simtit ca "te trec caldurile", "transpiri de emotie", ti se umezesc palmele...sunt reactii normale ale corpului in situatii tensionate, stresante ori fericite. Azi mi-am dorit sa pot face dus dupa dus dupa dus, pentru a ma simti bine, revigorata, fresh.
    Imi amintesc, cu mare drag, de primul job...eram in perioada de scolarizare; uniforma era alcatuita din pantalon negru si camasa roz, cu maneca scurta; era vara, extrem de cald in firma (nu facea fata sistemul de ventilatie) si...aveam aceeasi dorinta: sa fac dus dupa dus dupa dus...caci corpul reactiona normal in conditiile :caldura+bucurie+stres+ambitie. Imi doream sa pot purta un scut, pentru a ramane fresh cele 6ore petrecute acolo...singura varianta pe atunci a fost sa ma inarmez zilnic cu cate 2camasi si sa le schimb la jumatatea programului :) si bineinteles, cu un odorizant eficient.
   Am vazut de curand reclama la un produs, produs antiperspirant Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan, ce promite prospetime pe termen lung, datorita
"
  • Sărurilor de aluminiu care reglează procesul transpirației în zona axilară prin formarea unor hidroxi-geluri care blochează parțial canalele sudoripare;
  • Citrofolului ®, un ingredient organic, care inhibă descompunerea enzimatică a componentelor nemirositoare ale transpirației, fără distrugerea bacteriei implicate în proces;
  • Vitaminei E, cu acțiune antioxidantă, care împiedică procesele de autooxidare ale compușilor nesaturați ai transpirației.
"Deodorante_grup
   Sunt multe produse de genul, pe piata, insa acesta mi-a atras atentia datorita firmei producatoare, respectiv Farmec-firma ce mi-a fost, este si imi va fi la suflet mereu, caci am incredere in ceea ce face si ceea ce promite; folosesc de mic, copil produse Farmec si ma mandresc, cu asta. Noul produs a fost conceput pentru a invalui femeia in prospetime, dandu-i totodata si note delicate, de parfum suav; se regaseste in patru variante: deodorant antiperspirant Gerovital H3 Splendide, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Natural, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Sensitive, deodorant antiperspirant Gerovital H3 Fresh. Ar fi o noua provocare, pentru mine, sa il testez. Cum am aflat de el? Prin intermediul internetului, caci petrec foarte mult timp online; compania isi tine clientii la curent cu tot ce este nou, prin retelele de socializare facebook si twitter.


Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2014!