Treceți la conținutul principal

Calatorii, vacante, poze...


   Imi amintesc cu mare drag de copilarie si de sedintele foto in familie...se organizau o data...de doua ori pe an...in general in preajma sarbatorilor (de iarna); venea un domn cu un aparat mare, cu blitz puternic, ne aseza minute in sir, pentru a iesi totul perfect, apoi striga vioi: "pasarica", moment in care noi, protagonistii, era necesar sa ne inveselim instant, zambind larg. Pentru mine, copil curios fiind, era o chestie nemaipomenita: cum sa iasa din acel aparat hartii lucioase imprimate cu chipurile noastre? Dupa 2-3 saptamani de la eveniment intram in posesia imaginilor alb-negru si le cercetam pe indelete, incercand sa ne reamintim sau sa ghicim culorile hainutelor cu care ne-am mandrit.
   Peste doar un un an...doi...aparuse "moda" de a "poza" color...apoi, am intrat in posesia unui aparat mic, negru, de plastic (aparent de jucarie)...mi-a fost daruit...eram atat de fericita....puteam face poze cand vroiam, la ce/cine doream...aparatul foto avea un mecanism simplu: o data introdus filmul, puteam imortaliza oameni, peisaje, astfel: incadram, apasam butonul, apoi "incarcam" prin actionarea unei rotite pentru trecerea la o noua pozitie...dupa ce finalizam cele 24 sau 36 pozitii (poze), mergeam la un centru de developare, unde lasam filmul si, contra unei sume de bani (calculat pe bucata) si a unui timp de 3-4 zile, primeam imaginile imprimate, pe care apoi le asezam cu grija in album.
   Tehnologia nu a stat pe loc, astfel ca urmatoarea mea "jucarie" a fost un aparat foto automat...ei, da...acum mergea totul mult mai usor, deoarece nu mai exista rotita care facea trecerea la urmatoarea pozitie, ci se fixa automat, dupa efectuarea pozei.
   Incet-incet, mi-am cumparat un aparat foto digital, pe baza de acumulatori (cu descarcarea imaginilor direct in computer, prin mufa ori usb), apoi unul cu acumulator propriu (ce avea o autonomie a bateriei mai mare), iar acum am un aparat foto pe care uit sa il mai incarc, deoarece se incarca automat in momentul in care il conectez la pc pentru transfer.
   Dezavantajul acum este ca nu am mai pus o poza in album de...multi ani...pozele facute fiind doar stocate in computer, in foldere imense ori pe stick-uri de memorie si dvd-uri; mi-am propus sa fac ordine in miile de imagini, sa le selectez, sa imprim cateva, marcatoare de evenimente importante si vacante, apoi, pe masura ce descarc poze din aparatul foto in computer, sa le si imprim pe cele dorite, pentru a completa albumul vietii. Pentru acest lucru, imi e necesara o imprimanta color, ca aceasta:Imprimanta Canon Selphy CP910 Wireless compacta
Imprimanta Canon Selphy CP910 Wireless compacta- care sa imi permita sa lucrez usor, rapid si calitativ; Imprimanta Canon Selphy CP910 Wireless compacta are o viteza de imprimare de 47secunde, alimentare automata a hartiei, permite imprimare pdf si fotografii de identitate, are setari diverse, printre care si corectare efect ochi rosii (nu stiu de ce, dar mereu ies ochii rosii in poze, desi e activata optiunea aparatului foto "nu ochi rosii"), iar metodade imprimare e diversa, putand opta pentru:
USB, LAN, Wireless (direct de pe camera foto), direct de pe un card de memorie, de la un telefon mobil sau din calculator.
   Aceasta imprimanta a fost descoperita pe Cartuseria.ro, unde am descoperit universul biroticii, acolo gasind toate articolele necesare functionarii unui birou, asa ca, recomand atat persoanelor fizice cat si juridice sa apeleze cu incredere la profesionisti!

  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos