Treceți la conținutul principal

Farmecul autobuzului


   Nu merg eu prea des cu autobuzul ori tramvaiul, caci prefer sa fac miscare, sa ma plimb, sa ma deconectez de tot si de toate, pasind agale ori vioi...Dar, desigur, cand sunt in criza de timp, urc repede in primul mijloc de transport in comun pentru deplasare.
   Era o zi ploioasa, mohorata, o vreme mai mult de dormit sau de numarat bani :)), nu una in care sa te plimbi...insa, activitatile nu pot sta in loc doar pentru ca e urat afara, asa ca, hop top in primul autobuz, afisand un zambet discret, fortat, de bucurie (ca am reusit sa urc)...caci, uf, am nimerit pe ultima treapta, aglomerat fiind...Nu suport spatiile stramte, lipsite de oxigen, dar mi-am zis, imbarbatandu-ma, ca nu am sa mor 3 statii.
   Un tip simpatic, imbracat cu gust, isi face usor loc printre oameni, pentru a ajunge la compostor...nereusind, intinde mana spre o fata draguta, cu ochi de un albastru in care te pierzi, cu parul scurt, ravasit cu grija, cu un zambet cuceritor: "te rog, imi poti composta biletul? multumesc frumos", fura cuvintele balbaite, dar pline de farmec al tanarului. Ii cercetat curioasa si din...plictiseala, caci intr-un autobuz plin ochi, chiar nu ai cu ce te indeletnici pana la destinatie, decat cu "aruncatul cu privirea" sau, mai frumos spus, "cercetare psihologica". Fata, se inrosi emotionata, simtindu-i privirea patrunzatoare...Hm, imi zic, zambind in sinea-mi...pana coboara, sigur fac schimb de numere de telefon...
   Imi retrag privirea un timp, pentru a nu-i deranja; "domnisoara, domnisoara, un bilet, se poate?", se auzi o voce grava, din spatele tinerei. S-a intors usor, binevoitoare si...a intins mana sa ia biletul, fastacindu-se grozav: "pai...mmm...nu ti-am...mmm...bine...". A compostat cu grija bucatica de hartie, cercetandu-l cu coada ochiului pe tanar.
   Hahahaha....ce tare! M-am trezit razand in hohote, in...soapta...caci bunul simt trebuie pastrat in orice context, nu-i asa? Erau doi...gemeni! Nu reusisera sa urce in acelasi timp si s-au despartit...unul era in partea din spate al autobuzului, celalalt spre mijloc...insa, amandoi, au abordat aceeasi tanara; oare, intamplator sau...planuit? :)Print
   Mai aveam putin si ajungeam la destinatie, insa, macinata de curiozitate, m-am ambitionat si am amanat coborarea, mergand inca o statie. 
   Au mers ambii langa fata, unul in stanga, celalalt in dreapta, zambindu-i frumos...o, unul avea gropite in obraz, celalalt nu...si au intrat in vorba, pentru a o destinde pe domnisoara, caci era tare nedumerita; parea, la prima vedere, o caprioara incoltita de doi dulai...apoi am observat ca, de fapt, sunt printi ce incearca sa cucereasca inima printesei. Cercetandu-i atent, discutand cu ei, mi-am dat seama ca tanara le-a pus o nota; clar (si din punctul meu de vedere, al privitorului), unul era doar simpatic, galant (vorbea frumos, avea muguri fini de par in barbie, era usor iritat, parul zburlit voit ori nu), iar celalalt avea un farmec aparte...obrazul proaspat ras, ingrijit, ce emana un miros fresh, de "curat" (imi parea cunoscut mirosul...a folosit, oare Gerovital H3 men?, parul aranjat cu mare grija...Amandoi pareau ca-i dau "tarcoale" fetei, caci incepusera sa isi foloseasca "armele" din dotare, dar intr-un mod placut, chiar vesel.
   Oare ce s-a intamplat?  A trebuit sa cobor la un moment dat, caci timpul nu imi permitea sa vad finalul "telenovelei"; probabil ei coborau la capat de linie sau...pur si simplu au uitat sa coboare, ocupati fiind.

Articol scris pentru  competitia SuperBlog2014!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos