Treceți la conținutul principal

Cadouri cu suflet, pentru angajati


   Am inceput sa muncesc inca de pe bancile facultatii...m-am vazut singura intr-un oras imens (fata de localitatea natala), cazata intr-o camera de camin, nevoita sa ma descurc mai mult pe cont propriu; parintii imi asigurau, desigur, mancarea (asteptam cu nerabdare, alaturi de alti zeci de studenti ca mine, pachetul saptamanal); de vorbit la telefon, vorbeam foarte rar, caci aveam cartela pentru telefon public si imi numaram mereu minutele, pentru a-mi ajunge creditul toata luna. Ei bine, ambitioasa fiind si vazand ca fac fata cu brio cerintelor de la scoala, am decis ca e timpul sa ma angajez, pentru a-mi fi mai bine si a le usura, de ce nu, grijile parintilor.
   Zis si facut: mi-am luat un job part time, ca si casiera, la un supermarket din campus; dupa cateva luni, am avansat la full time. Eram fericita caci faceam ceea ce imi placea si in plus, ma simteam bine in pielea mea, caci reuseam sa ma intretin singura.
   Era totul perfect pana se apropiau sarbatorile (de iarna sau Paste)...atunci imi lipsea cu adevarat familia, casa, locul natal...nimic nu poate linisti sentimentele ce te incearca in astfel de momente, insa ele pot fi putin indulcite. Ei bine, pentru prima data in viata mea am primit un dar de la sefi...un cadou binevenit si neasteptat (era primul an in care lucram, nu stiam ca se ofera "prime" de Sarbatori). Tin minte si acum ce continea pachetul: o cutie cu lapte, un cozonac, un compot de ananas, o sampanie, o punga de faina, o punga de zahar, o sticla cu ulei (de am uitat ceva, sa nu fie cu suparare).
   Anul urmator am primit, ca si dar, un voucher in valoare de 50 lei (pentru cumparaturi in supermarket), iar al treilea an, tichete de masa cadou (100lei). An de an asteptam, emotionata ca un copil, surpriza de la firma.
   Au urmat alte job-uri, alte firme la care am lucrat cu drag; in ceea ce priveste  "atentia" oferita in perioada Sarbatorilor, aceasta a diferit de la o institutie la alta: unele nu daruiau nimic angajatilor, altele daruiau pachete cu dulciuri sau tichete valorice. Ce stiu eu, ca si angajat, e faptul ca, oricat de mica ar fi "surpriza", ea trebuie sa existe!
   Intamplator, am descoperit Karin Gifts, un magazin online ce iti pune la dispozitie o gama larga, diversificata de daruri, numai bune de oferit angajatilor si nu numai; o serie de cosuri cadou de sarbatori, care mai de care mai tentant, mai bogat, mai imbietor, isi asteapta cuminti, pe rafturile virtuale, beneficiarii. Toate articolele sunt selectate cu mare grija si asortate astfel incat sa bucure pe oricine (de la mic la mare).
 Respecta-ti angajatii, bucurandu-i de Sarbatori!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos