Treceți la conținutul principal

Fantezie cu mar si nuca


 
   Acum, in ceas de seara, vin in intampinarea cititorilor mei  dragi cu ceva dulce si bun...un mic rasfat...deliciul cu care va voi incanta, sper eu, virtual, si cu care i-am delectat pe sot si pe strumfii mei (putin mai devreme) se numeste simplu: fantezie cu mar si nuca :).
   Pentru curiosii ce vor sa incerce reteta, iata de ce au nevoie:
-> o cana (de 250ml) plina cu biscuiti sfaramati
-> 6 linguri unt topit (unt de minim 80%)
-> 1/4 cana zahar pudra
-> o cana cu mere taiate cubulete  (merele curatate de coaja)
-> 1/3 cana zahar
-> o lingura faina
-> un praf de scortisoara (un varf de lingurita)
- o lingura cacao
-> ciocolata pentru decor
-> nuci
-> si ingredientul secret, desigur: un strop de suflet (la noi in familie e suficient mereu, caci, avand doi copii zburdalnici si veseli, nu ai cum sa nu faci totul, dar absolut totul cu inima deschisa).

   Pentru realizarea desertului, se procedeaza astfel:
- se topeste untul
- intr-un vas se amesteca biscuitii cu zaharul pudra, cacao si cu untul topit
- in alt vas se amesteca marul cu zaharul, faina si scortisoara, dupa care se pune intr-o tava la cuptor, pentru 10minute, la foc mare (pozitia 8, la aragazul nostru)
- se ung formele (eu am folosit o tava pentru briose-6bucati) cu unt
- se imparte compozitia de biscuti in cele 6 forme, presand usor cu mana, formand "cosulete"

- se da la cuptor, la foc mare, pentru 5 minute, apoi se lasa la racit
- in cosulete se pune marul si se mai da pentru aproximativ 5 minute, la cuptor
- dupa ce se racesc, se scot prajiturelele din forme, se decoreaza cu ciocolata topita si cu nuca zdrobita.

- se mananca cu mare pofta!

   Raspund, cu aceasta reteta, provocarii  lansate de Laura,  prin urmare particip la concursul Sărbătoarea Recoltei cu Valahia Garden :)



  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos