Treceți la conținutul principal

Momentul nostru

   Imi tarai, incet, fiecare particica a corpului...amortite, mult prea somnoroase pentru a raspunde prompt cerintelor creierului...nemilosul desteptator a binevoit a-mi spulbera, iar, visul...dormeam atat de bine...o, cat de pufos era somnul...
- Hai! Repejor, cafeaua e gata! rasuna din bucatarie vocea groasa, dar plina de iubire si nerabdare.
  In drum spre intalnire, am trecut pe la chiuveta generoasa, pentru a-mi improspata si dezmorti simturile. M-am asezat, inca somnoroasa si lenesa, pe scaunul confortabil, cu pernuta pufoasa, la masuta prietenoasa, pe care tronau cafelele: fiecare cu a lui...el cu o cafea cu miros imbatator, cu spuma groasa, gata sa se reverse pe farfuriuta pe care astepta un fursec sa fie atins de buze pofticioase, iar eu cu un pahar inalt, plin cu lapte fierbinte, cu aroma de ciocolata si, desigur un fursec ce miroase puternic a unt. Sorbim in tandem, privindu-ne in ochi, zambind, urzind viitorul (planuri, idei, vise, vacante, sarbatori, familie), fericiti fiind de puterea revederii, caci, desi noaptea pare scurta, ea e de fapt mult prea lunga pentru a tine la distanta chipurile care se iubesc. O zi obisnuita...o zi ca toate celelalte...in 5 ani, de cand ne cunoastem, nu am ratat nici o cafea...e momentul nostru, motiv de a incepe frumos ziua.
- Gusta si tu putin! Nu vrei sa vezi cum e? ma imbie, aproape zilnic. Eu...nimic; marcata, cred, de "cafeaua" din timpul liceului (gaseam zilnic ibricul pe aragaz, cu putin lichid inchis la culoare; ma ademenea mirosul si gustam...doar o inghititura: jumatate lichid, jumatate zat...era un amestec ciudat de placere cu dezgust; imi ramaneau picatelele de cafea macinata - mama folosea cafea boabe proaspat macinata in rasnita galagioasa- intre dinti, de trebuia sa ma feresc in a zambi larg; intr-o zi, baiatul de care eram indragostita a sesizat punctele de pe dintii de un alb imaculat si a spus ca sunt o ciudata...punct) insistam cu refuzul. 
   Zilele treceau mult prea repede, cafelele de dimineata ne faceau viata frumoasa, fiind piesele de rezistenta ale traiului in comun; dimineata se cladeau vise.
------------------
   Ora 7.00; desteptatorul nu m-a crutat nici de data aceasta, desi intreaga noapte numarasem oi.
- A fost luna plina? intreb, curioasa, in momentul in care dau cu ochii de posesorul vocii groase, dar incredibil de iubibila.
- Nu, nu cred...(se balbai el)
  Cafeaua era pe masuta, ca de obicei: paharul generos cu lapte fierbinte, fursecurile si...cafeaua lui. Stiti cum adulmeca un catelus ceva bun, precum o bucatica de carne sau unt (avem o catelusa ce adora untul)? Asa m-am surprins facand...constientizam momentul, insa nu ma puteam abtine...
- Pot sa gust putin? intreb deodata si, fara sa astept raspunsul, am dus ceasca la gura, inspirand adanc, pentru a savura din plin aroma. Mi-am continuat testarea incet, alintand papilele gustative, facand abstractie de privirea socata a celui cu voce groasa, incredibil de iubita.
- Imi dai mie cafeaua ta? (aratand ferm catre paharul cu lapte) Iti place sa faci schimb? (intreba zambind in coltul gurii)
   Ii bausem jumatate din licoarea fantastic de gustoasa si cremoasa.
- Din astea faci cafeaua? il intreb, curioasa, jucandu-ma copilareste cu monodozele de cafea ce asteptau cuminti in cutia de pe blat. A inceput sa rada, m-a pupat strengareste, spunand ca e tarziu si ca isi va bea cealalta jumatate de cafea la birou.
--------------------
cafea
   Au urmat alte dimineti identice: eu savuram jumatate din cafeaua lui, ademenita de mirosul imbatator si gustul desavarsit...el savura cealalta jumatate, pentru a intregi iubirea, apoi mai savura o cafea mica la birou; dupa 2 saptamani am aflat ca...asteptam un copil.
---------------
   Ne bem cafeaua zilnic, impreuna...acum suntem 4: eu imi pun in fata un pahar cu lapte, pe care, de fapt, il bea juniorul, mezina primeste o ceasca cu lapte cu cacao, iar el isi pune o ceasca generoasa cu cafea aromata, pe care o impartim cu aceeasi dragoste, urzind viitorul...

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Joaca de-a decoratul

      Casuta inca nu e gata, e departe de a fi, dar caldura ei si optimismul nostru cantaresc greu si ne dau putere pentru a face pas cu pas catre indeplinirea fiecarei dorinte. Adunam idei, visuri, feedback de la prieteni, proiecte aplicabile, in agenda noastra prafuita ( renumita agenda, deschisa acum un an si jumatate, in plina pandemie, cand am inceput munca in curte, apoi casa...agenda in care sunt notate fel si fel de liste de materiale de constructii, articole de gradina, sute de calcule si recalculari - in functie de fluctuatia preturilor).     In momentul in care pasim spre infaptuirea unei noi etape, rasfoim, cu rabdare, agenda pentru a vedea notitele si pentru a le completa si cantari - a stabili gradul de aplicabilitate. De curand, am avut placerea de a afla si testa o chestie super draguta si utila: amenajarea, online, a unei incaperi. Cei care ma citesc, constant, stiu ca sunt fascinata de tot ce inseamna online, ca ador programelele ce-ti pot citi si indeplini gandurile