Treceți la conținutul principal

Aer de munte, va rog!


   Razele indraznete ale soarelui reusira sa se strecoare prin crapatura fina a draperiilor (ce admirate au mai fost aceste draperii, de catre mezina familiei...au fost punctul culminant al cercetarii minutioase a camerei de hotel). Strengarul familiei a deschis usor ochisorii, bombanind ceva indescifrabil.
Tresar:
- Ai spus ceva, puiule?
- Da, da...raspunse el, soptind. Suntem tot aici? A, ce bine...rasufla, parca usurat, fericit fiind ca inca e vacanta. Apoi, sari repejor din pat (daca e mare are patul lui, normal; bine ca mezina nu a ripostat la impartirea locurilor si a acceptat din prima sa doarma cu noi, pe patul generos si extrem de relaxant), inviorat, sclipindu-i ochisorii la gandul ca are atat de multe de facut si azi...
- Hai, trezeste-te! Hai, uite a iesit soarele! a inceput sa-i sopteasca surioarei, care inca motaia, pitita langa mine.
Triple Room1A fost o noapte linistita...De obicei, cand schimb locul (de somn), in prima seara nu ma pot odihni; acum, insa, a fost altfel...poate din cauza saltelei...ori datorita aerului curat, al aerului tare de munte...sau oboseala (dar una placuta, ce-i drept) acumulata de-a lungul zilei anterioare o fi fost motivul...Nici nu are importanta, important este ca toti patru ne simtim perfect si ca aceasta vacanta s-a dovedit a fi una frumoasa si memorabila (cel putin pana acum). In incercarea noastra, a adultilor, de a ne dezmetici, constatam ca strumfii sunt deja spalati, imbracati si asteapta in dreptul usii confirmarea noastra:
- Putem merge in parc, pana la micul dejun? Va rugam...ne vom juca frumos, promitem!
...............
Ieri am mers impreuna la spatiul de joaca exterior si am ramas placut surprinsa de curatenia si diversitatea de acolo; adica, atat timp cat exista trambulina, mezina e fericita (nu-i mai trebuie altceva), atat timp cat este ceva de catarat, e perfect pentru a-l stoarce putin de energie pe baiat, iar atat timp cat exista un hamac...ok, pe acesta, recunosc, a fost "bataie"; a trebuit sa le fac program: 10 minute un copil...10 minute celalalt...si tot asa, pana m-am plictisit eu de calculat. Desi copiii mei sunt marisori (4-9ani), nu s-au putut abtine sa nu cerceteze casuta si toboganul pentru pitici (fetita si-a dat de zeci de ori plusul preferat pe acel tobogan; de fiecare data cu aceeasi bucurie). I-am admirat jucandu-se, dintr-un colt, asezata confortabil pe fotoliul suspendat, bucurandu-ma si de privelistea muntoasa. Apoi i-am lasat singuri si m-am retras, impreuna cu tati, la terasa, pentru a savura o cafea aromata.
.............
- Desigur, mergeti! Ne vedem la masa, apoi!
  Am iesit pe terasa...privelistea mi-a umplut sufletul, taindu-mi respiratia...A fost momentul in care am realizat ca, totusi, nu am facut rau ca am rezervat pe ultima suta de metri camera, neavand o recomandare a acestui hotel. Muntii parca imi vorbeau, intarind ideea.
- Minunat! imi soptesc.
   Ziua a fost plina: dupa micul dejun, am facut o mica plimbare in zona (am poposit pe malul lacului Miorita), apoi am facut cu randul la distrat copiii (caci...vacantele in familie sunt asa: copiii se distreaza si parintii se bucura de fericirea lor; printre picatele, reusesc sa se si relaxeze); in timp ce unul se juca cu strumfii, celalalt se rasfata la sauna si invers. Spre seara am testat toate jocurile din interior: la darts si fotbal de masa am iesit campioana, iar la biliard m-am lasat invinsa (glumesc, desigur; sunt incepatoare si...fara noroc). Deoarece nu putem sta departe de tehnologie, am alocat jumatate de ora activitatilor de genul: noi, adultii, ne-am verificat notificarile, adresele de mail, in timp ce copiii s-au rasfatat cu tabletele, bucurosi fiind ca internetul merge bine. Inainte de culcare, cei mici au construit un puzzle pe podea (este foarte important spatiul, iar camera in care am fost cazati a trecut cu brio testul, avand dotarile necesare pozitionate astfel incat sa ramana suficient spatiu intre ele), iar noi, adultii, am butonat telecomanda televizorului, indecisi.
- Vrea cineva apa? intreba baiatul, deschizand ferm frigiderul.
- Eu, multumesc. Si merg, intinzandu-i un pahar.
- Am vazut azi multe persoane cu ecusoane! Cine erau, ce faceau? Vizitau hotelul sau...erau in inspectie?
- Nu, pui, erau angajatii unei fime; au venit aici ca sa imbine utilul cu placut, adica au mici sedinte, dar isi aloca timp si pentru distractie, relaxare.
   Am adormit cu greu, gandindu-ma ca maine urmeaza o noua zi...scurta, din pacate, caci va trebui sa-i dezlipim pe cei mici de camera confortabila; ei adora vacantele deoarece mersul in concedii implica statul la hotel. Cand eram micuta, asociam concediul cu locuitul la prieteni...hm...avantaj copii :)

Articol scris pentru SuperBlog2017!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos