Treceți la conținutul principal

Visul american intr-un glob de cristal


- Buna ziua, am vazut oferta dumneavoastra, dedicata studentilor, si as dori sa ma inscriu in programul Work and Travel Vacante Speciale. (m-am adresat persoanei, fataind dintr-o mana in alta un pliant CND Vacante Speciale, pe care il cercetasem cu atentie inainte)
- Buna ziua, desigur, in primul rand as dori sa va prezint putin acest program, ce presupune, costuri, conditii si cateva avantaje; va sunt necesare carnetul de student vizat pe anul in curs si cartea de identitate.
   Au urmat minute lungi, placute, in care s-a "activat" si mai puternic dorinta unei asemenea experiente; reprezentantul agentiei, un tip tanar, imbracat cu camasa (aspect ce inspira profesionalism), povestea, cu zambetul pe buze, traind, parca, fiecare clipa (si eu sorbind fiecare cuvant, insetata de cunoastere si impinsa de ambitie si curiozitate), ce va fi, cum va fi, ce ar putea sau nu sa se intample, pentru ce posturi pot opta, ce crede el ca mi s-ar potrivi (mi-a dat vreo 10 variante, ingreunandu-mi, desigur, decizia finala...in cazul in care voi ajunge la acel pas)...
- Ati fost si dumneavoastra? Stiti foarte multe si povestiti cu multe detalii. (am indraznit sa il intrerup)
- Da, da, a fost o experienta de neuitat! Am lucrat la un fast food. Desi munca era munca si destul de grea, deoarece era aglomerat mai mereu, faceam totul cu dedicare si bucurie, nesimtind oboseala; in plus, mereu dupa ce ieseam din tura, mergeam sa ma plimb singur sau cu prietenii, in functie de timp. Am vizitat cam tot ce se putea, in zona respectiva, am testat toate mancarurile mai putin obisnuite si m-am distrat in toate parcurile. Nu se compara cu nimic...e o experienta unica!
   Vorbea cu atata bucurie in glas, de mi se facuse pielea de gaina.
   Dupa o discutie destul de lunga, in care m-am lasat vrajita de povestile celor din jur, am adunat suficiente informatii pentru a putea face pasul urmator; eram la curent cu ce urmeaza si ce presupune programul work and travel. In linii mari, etapele ce trebuie parcurse, pentru a te inscrie, sunt:
- solicitarea (pe baza documentelor ce atesta ca esti student);
- participarea la targul de joburi
- interviul cu angajatorul
- obtinerea vizei
- plecarea in SUA.
   Jobul nu iti este impus, ci il poti alege si, normal, intermedierea intervievarii (cu angajatorul) este facuta de reprezentantul agentiei, la fel si programarea interviului pentru viza si achizitionarea biletelor de calatorie; desi este necesar sa stii limba engleza (nivel conversational), se acorda si curs intensiv pentru imbunatatirea ei.
   Eu sunt o fire mai energica, vesela, copilaroasa, asa ca mi-am ales un job pe masura mea: plasator intr-un parc de distractii din Brooklin, Luna Park. Am semnat cu mana tremurata, contractul, coplesita fiind de sentimente amestecate: bucurie, nerabdare, frica, incordare, teama, dor (stiti sentimentul acela de...dor puternic...si nici nu plecasem)...
- Si vei sta toata vara? Imi va fi dor de tine...Dar te vei descurca, stiu asta! Abia astept sa-mi povestesti cum e acolo, mi-ar fi placut sa traiesc si eu o astfel de experienta, dar, pe vremea mea...Sa vizitezi tot, mama, sa iti faci prieteni, sa te distrezi, ca e mare lucru. Daca ai ales tu o destinatie speciala pentru vacanta de vara...te voi sustine, normal. (mai emotionata decat mine, mama incerca sa isi gaseasca cuvintele, imbarbatandu-ma atat pe mine, cat si pe ea).
Imi facusem deja o lista cu prioritati, pe care sper, de fapt sigur, ma voi stradui sa o respect; o lista cu principalele obiective turistice (Statuia Libertatii, simbolul SUA, Times Square, podul Brooklin, Empire State Building- musai trebuie sa ajung la etajul 86, Metropolitan Museum of Art-trebuie sa aloc 2 zile, pentru a reusi sa vad tot ce mi-am propus; insula Ellis, pentru a vizita Muzeul Imigratiei, Catedrala Sfantul Patrick, parcul central si...alte cateva pe care le-am trecut pe plan secund). 
- Primul meu job...un job work and travel; mai bine de atat nu se putea! exclam, fericita, constientizand ce inseamna, cu adevarat, aceasta sansa: schimb cultural international, relationarea cu diverse persoane din diferite colturi ale lumii, responsabilizarea propriei persoane, perfectionarea limbii engleze. Probabil reintoarcerea va fi asa...ca o trecere de la roz la cenusiu, insa, sunt convinsa ca voi reveni mai ambitionata, cu teluri mai mari si vise marete.

Si iata-ma scriind, coplesita de trecerea anilor de studentie, sub impulsul unui vis, pentru SuperBlog2017!


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Coltul de respiro

     Daca ar fi sa fac un clasament al etapelor vietii, ar fi simplu: pe primul loc s-ar situa perioada in care suntem toti 4 acasa ( plus catelusul, care, iata, a "crescut" si "educat" 2 copii in aceasta familie vesela, avand grija sa ne atentioneze cand ceva nu era in ordine si sa suporte, cu rabdare infinita, chinurile...pardon, joaca celor mici - ehe, cate clamite a avut agatate in par, cate hainute a trebuit sa suporte pe ea si cate plusuri a trebuit sa care prin casa, prinse de ham; desigur, alte momente delicioase ar fi acelea in care copiii impart mancarea, frateste, cu catelusul) - perioada pe care inca o traim cu mare bucurie si recunostinta...    Am meditat mult, de un an incoace...ador serile in familie , cand ne adunam in jurul mesei, la cina, si povestim ce am facut, fiecare, peste zi sau cand organizam cinema acasa cu toate "ingredientele" necesare ( bilete, popcorn, nachos, sosuri, sucuri/ apa, sasait in sala) ori zilele lungi cand luam joc

Rasfatul tenului meu

   Buna dimineata, viata! Buna dimineata, soare! Buna dimineata, ten fericit!    Pana de curand, ma luptam cu urmatoarea situatie, incercand sa gasesc o solutie multumitoare: tenul meu, in perioada rece si in momentele de trecere brusca de la o temperatura la alta, suferea (si acum sufera, dar detaliez imediat ce am descoperit) foarte mult (vizibil si ingrijorator, atat pentru mine, cat si pentru cei din jur - prietenii imi stiau problema, insa ceilalti imi atrageau atentia ca e necesar sa o rezolv, nestiind ca lupta mea e zilnica), prezentand zone uscate (cruste, de cele mai multe ori) si roseata.     Ani intregi am incercat foarte multe creme, dintre cele mai renumite si mai scumpe, crezand ca sunt si bune; la recomandarea unui medic dermatolog, m-am oprit la una singura: Ivatherm pentru ten sensibil, uscat; ce pot spune este ca o foloseam de doua, trei ori pe zi, iar rezultatul era multumitor (peste noapte, insa, tenul se deshidrata si dimineata o incepeam trista, insistand, c

Barba-pilon al vietii

  "Barba, barbarie,    Gura, gurarie,    Nas contrabas,    Ochi bazaochi,    Sprancene cotofene,    Frunte tavaluc,    Hat de ciufuluc"...imi amintesc, cu mare drag, de copilarie...de jocul stangaci al bunicului, ce starnea veselie printre nepoti...Ne lua pe cate unul, si, cu degetul aratator, pornea de la barbie, urcand usor spre par, rostind cuvintele magice, uneori acompaniate de o melodie zglobie, pana...hop, ne trezeam trasi de mot, din dragoste, desigur...o, mare bucurie era pe noi si rasete prelungi rasunau in miez de noapte...    Barba a fost, este si va fi mereu piesa de rezistenta a fiintei umane...metafora "fizica" a ratiunii sau...a inconstientei...Crescand, am inceput sa aud si sa simt pe propria piele: "o iei in barba", "razi in barba", "vorbesti in barba", "esti #pebarbata /sunt pe barba mea", "tragi barbi" etc.    Barbia, cu sau fara par, de dama cocheta ori de barbat macho, a fos